EMITENT: PARLAMENT
Publicat în M.O. nr. 359 din 2 august 2000

Parlamentul României adopta prezenta lege.


Art. 1 - Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie, de comerţ, prestează un serviciu sau practica o meserie ori o profesie, precum şi protecţia interesului public general împotriva publicităţii inselatoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativa.

Art. 2 - Dispoziţiile prezentei legi se aplică conţinutului materialelor publicitare şi mesajelor publicitare transmise de acestea, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informatiei.

Art. 3 - Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune, transmise pe cale radioelectrica sau prin cablu ori printr-un alt sistem tehnic asimilat acestuia, se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualului din Legea audiovizualului nr. 48/1992, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederilor prezentei legi.

Art. 4 - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) publicitate – orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi şi obligaţii;
b) publicitate inselatoare – orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezandu-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent;
c) publicitate comparativa – orice publicitate care identifica explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta;
d) publicitate subliminala – orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi perceputi în mod constient, dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane;
e) persoana – orice persoană fizica sau juridică;
f) minor – orice persoană fizica în vârsta de până la 18 ani;
g) autoreglementare – orice activitate, cu caracter voluntar, de elaborare a unor reguli de buna practica în domeniul publicităţii şi de control al respectării acestora de către reprezentanţi ai persoanelor implicate în aceasta activitate, inclusiv ai agentiilor de publicitate şi media, în condiţiile legii.

Art. 5 - Publicitatea trebuie să fie decenta, corecta şi să fie elaborata în spiritul responsabilităţii sociale.

Art. 6 - Se interzice publicitatea care:
a) este inselatoare;
b) este subliminala;
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
d) include discriminări bazate pe rasa, sex, limba, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor;
g) exploatează superstitiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incita la violenta;
i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.


Art. 7 - Pentru determinarea caracterului inselator al publicităţii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compozitia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionarii, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se asteapta de la acestea;
b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;
c) condiţiile economice şi juridice de achizitionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;
e) natura, atribuţiile şi drepturile celui care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industriala, premii şi distincţii primite;
f) omiterea unor informaţii esenţiale cu privire la identificarea şi caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.

Art. 8 - Publicitatea comparativa este interzisă dacă:
a) comparatia este inselatoare, potrivit prevederilor art. 4 lit. b) şi ale art. 7;
b) se compara bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;
c) nu se compara, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative – între care poate fi inclus şi preţul – ale unor bunuri sau servicii;
d) se creează confuzie pe piaţa între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
e) se discrediteaza sau se denigreaza mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii sau situaţia materială a unui concurent;
f) nu se compara, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică;
g) se profita în mod incorect de renumele unei mărci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent;
h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitatii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marca de comerţ sau o denumire comercială protejata;
i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996.

Art. 9 - Comparatiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul ca oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică preţul special sau alte condiţii specifice.


Art. 10 - Se interzice publicitatea explicita pentru produsele din tutun:
a) difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune şi televiziune;
b) în presa scrisă, pe prima şi pe ultima coperta sau pagina a materialelor tipărite;
c) pe biletele de călătorie pentru transportul public.

Art. 11 - Se interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun în incinta unităţilor de învăţământ şi a unităţilor de asistenţa medicală sau la o distanta mai mica de 200 metri de intrarea acestora, masurata pe drum public.

Art. 12 - Publicitatea pentru băuturi alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă în publicaţii destinate în principal minorilor, în sălile de spectacole înainte, în timpul şi după spectacolele destinate minorilor.

Art. 13 - (1) Publicitatea pentru băuturile alcoolice şi pentru produsele din tutun nu este permisă nici în condiţiile în care:
a) se adresează minorilor;
b) înfăţişează minori consumand aceste produse;
c) sugereaza ca băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;
d) da o imagine negativa despre abstinenta;
e) evidenţiază conţinutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legătură între alcool şi conducerea unui vehicul;
f) nu conţine inscripţii-avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun.
(2) Textul avertismentului şi dimensiunile acestuia vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 14 - Se interzice publicitatea substanţelor stupefiante şi psihotrope.

Art. 15 - Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniţii, explozivi, metode şi mijloace pirotehnice, cu excepţia armelor destinate vânătorii sau sportului şi a celor de panoplie.

Art. 16 - Pentru produsele şi serviciile destinate minorilor este interzisă publicitatea care:
a) conţine elemente ce dauneaza acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;
b) încurajează în mod indirect copiii sa cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experienta sau de credulitatea lor;
c) afectează relaţiile speciale care exista între minori, pe de o parte, şi părinţi sau cadre didactice, pe de altă parte;
d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situaţii periculoase.

Art. 17 - Publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenţia Naţionala a Medicamentului.


Art. 18 - Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentei legi, cu excepţia încălcării dispoziţiilor cuprinse în art. 6 lit. a) şi în art. 8, când răspunderea revine numai persoanei care îşi face publicitate.

Art. 19 - Dacă persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificata, răspunderea revine, după caz, reprezentantului sau legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.

Art. 20 - (1) Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsura sa probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentarilor din anunţul publicitar şi este obligată, la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor prevăzute la art. 24, sa furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora.
(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmatiile din anunţul publicitar în cauza vor fi considerate inexacte.

Art. 21 - Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicităţii de către organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizaţii.

Art. 22 - Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 23 - (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a) încălcarea prevederilor art. 15-17, cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei;
b) încălcarea prevederilor art. 6, 8, 9 şi ale art. 10-14, cu amendă de la 15.000.000 lei la 40.000.000 lei.
(2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.

Art. 24 - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 23 se constata şi se sancţionează la sesizarea persoanelor prejudiciate ori a asociaţiilor de consumatori sau din oficiu, de către:
a) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor, în cazul încălcării prevederilor art. 6 lit. a), h) şi j), ale art. 8 lit. a), b) şi c), ale art. 9, ale art. 10 lit. b) şi ale art. 13 lit. a) şi b);
b) reprezentanţii împuterniciţi ai administraţiei publice locale, pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. c), d), e), f), g) şi i), ale art. 10 lit. c), ale art. 11, ale art. 13 lit. f) şi ale art. 15;
c) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului Concurentei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 lit. d), e), f), g), h) şi i);
d) reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Sănătăţii, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. c), d), e) şi f) şi ale art. 14, 16 şi 17;
e) reprezentanţii împuterniciţi ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, pentru încălcarea prevederilor art. 6 şi 8, în cazul publicităţii difuzate în cadrul programelor audiovizuale, şi ale art. 10 lit. a).
(2) Organele abilitate să constate şi sa sanctioneze contravenţiile pot solicita organizaţiilor profesionale cu rol de autoreglementare prevăzute la art. 21 formularea unui punct de vedere de specialitate.

Art. 25 - Instituţiile şi autorităţile prevăzute la art. 24 pot dispune, o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, următoarele măsuri, după caz:
a) interzicerea publicităţii, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;
b) încetarea publicităţii până la data corectării ei;
c) publicarea deciziei autorităţii publice, în totalitate sau parţial, şi stabilirea modului în care urmează să se realizeze;
d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunţuri rectificative, cu fixarea conţinutului şi a modului de difuzare.

Art. 26 - Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 25-27 din respectiva lege, precum şi cele ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.


Art. 27 - Guvernul, la propunerea organelor sale de specialitate, va aproba, în baza prezentei legi, reglementări specifice privind publicitatea, cu excepţia celei din cadrul programelor audiovizuale.

Art. 28 - (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
MIRON TUDOR MITREA

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 iunie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
ULM NICOLAE SPINEANU

Bucureşti, 26 iulie 2000.
Nr. 148