EMITENT: PARLAMENT
Publicat în M.O. nr. 130 din 29 iunie 1995

Parlamentul României adopta prezenta lege.


Art. 1 - Prezenta lege se aplică comercianţilor – persoane fizice şi societăţi comerciale -, care nu mai pot face faţa datoriilor lor comerciale şi care vor fi denumiţi, în continuare, debitor.

Art. 2 - Obiectul legii este instituirea unei proceduri de reorganizare, având ca scop redresarea debitorului şi plata pasivului sau lichidarea averii debitorului.

Art. 3 - În înţelesul prezentei legi, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor şi drepturilor patrimoniale ale acestuia – inclusiv cele dobîndite în cursul procedurii stabilite de prezenta lege – care pot face obiectul unei executări silite, în condiţiile Codului de procedura civilă.


Art. 4 - Organele care aplica procedura sunt: instanţa judecătorească, judecătorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.


Art. 5 - Toate procedurile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în jurisdicţia căruia se afla sediul comercial principal al debitorului.

Art. 6 - Principalele atribuţii ale tribunalului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) judecarea contestaţiilor debitorilor împotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru începerea procedurii;
b) desemnarea judecătorului-sindic şi, după caz, a administratorului sau a lichidatorului, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea acestora;
c) aprobarea desemnării unor persoane care să ajute pe judecătorul-sindic la îndeplinirea îndatoririlor sale;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
e) judecarea acţiunilor introduse de judecătorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare cererii introductive;
f) judecarea contestaţiilor debitorului ori creditorilor împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic;
g) confirmarea planului de reorganizare sau după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;
h) judecarea contestaţiilor împotriva hotărârii judecătorului-sindic de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
i) soluţionarea obiectiilor la rapoartele semestriale şi la cel final ale judecătorului-sindic;
j) darea hotărârii de închidere a procedurii.

Art. 7 - Hotărârile tribunalului sunt supuse apelului în cazurile prevăzute expres în prezenta lege; în toate celelalte cazuri, ele sunt definitive şi executorii.


Art. 8 - Judecătorul sindic este desemnat de către preşedintele tribunalului, în temeiul art. 13 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Art. 9 - În îndeplinirea îndatoririlor sale, judecătorul-sindic va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul retributiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării tribunalului. Retribuţiile vor fi plătite din averea debitorului.

Art. 10 - (1) Principalele îndatoriri ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) aplicarea sigiliilor;
b) inventarierea bunurilor debitorului şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
c) stabilirea datelor şedinţelor adunării creditorilor – de cîte ori considera necesar – şi prezidarea şedinţelor;
d) sesizarea tribunalului despre orice problema care ar cere o soluţionare de către acesta;
e) conducerea activităţii persoanelor de specialitate pe care le-a angajat sa-l ajute;
f) examinarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţii la ele;
g) urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de înregistrarea cererii introductive;
h) examinarea activităţii debitorului, în raport cu situaţia de fapt;
i) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea sumelor, în termen de 24 de ore, într-un cont bancar pe numele averii debitorului, cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii;
j) transformarea bunurilor din cadrul averii debitorului în numerar;
k) efectuarea oricăror alte activităţi cerute de lege.
(2) Judecătorul-sindic stabileşte, prin încheiere, atribuţiile administratorului şi ale lichidatorului.

Art. 11 - Debitorul şi oricare dintre creditori pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de judecătorul-sindic, în cazurile expres prevăzute în prezenta lege. O astfel de contestaţie va trebui să fie înregistrată în termen de 10 zile de la data la care măsura a fost luată. Dacă socoteşte necesar, tribunalul va tine o şedinţa, cu citarea autorului contestaţiei, a debitorului şi a creditorilor şi cu participarea judecătorului-sindic, pentru a da o soluţie.

Art. 12 - În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui pe un judecător-sindic cu altul, prin încheiere motivată, data în Camera de consiliu.


Art. 13 - (1) Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de către judecătorul-sindic de cîte ori acesta va considera necesar. El va trebui însă să-i convoace, în cazurile în care titularii – cu garanţii şi chirografari – a cel puţin jumătate din valoarea totală a creanţelor asupra debitorului cer aceasta.
(2) La şedinţele adunării creditorilor vor participa şi doi delegaţi ai salariaţilor debitorului, votând pentru creanţele acestora, reprezentind salariile şi alte drepturi băneşti.
(3) De asemenea, va participa debitorul – în afară de situaţiile în care este scutit de judecătorul-sindic – şi va putea participa un reprezentant al camerei de comerţ şi industrie teritorială.
(4) Şedinţele adunării creditorilor vor fi prezidate de judecătorul-sindic.

Art. 14 - (1) În cadrul şedinţelor adunării creditorilor, creditorii vor avea dreptul sa analizeze situaţia debitorului, măsurile luate de judecătorul-sindic şi efectele acestora şi sa propună, motivat, şi alte măsuri.
(2) După admiterea de către judecătorul-sindic a planului de reorganizare sau, după caz, de vînzare parţială ori lichidare, acesta va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile stabilite în art. 63 din prezenta lege.
(3) De asemenea, vor fi supuse votului adunării creditorilor propunerile judecătorului-sindic de a se vinde bunuri importante din averea debitorului, precum: terenuri, fabrici, instalaţii etc.

Art. 15 - (1) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, judecătorul-sindic va desemna un comitet de 3-5 creditori dintre creditorii chirografari sau cu creanţe garantate parţial, dintre cei care s-au oferit voluntar.
(2) În cursul activităţii sale, judecătorul-sindic va putea cere asistenţa comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.

Art. 16 - (1) Comitetul creditorilor face parte dintre cei îndreptăţiţi ca, atunci când nu a fost propus de către debitor şi nu a fost admis un plan de reorganizare, sa ceara tribunalului, în condiţiile art. 75 din prezenta lege, sa ridice debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea.
(2) Comitetul creditorilor poate fi autorizat de tribunal sa introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial – făcute de debitor în frauda creditorilor -, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de judecătorul-sindic.


Art. 17 - În termen de 45 de zile de la începerea procedurii prevăzute în prezenta lege, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor pot decide angajarea unui administrator, care va fi desemnat de tribunal. Administratorul va trebui să fie contabil autorizat, expert contabil sau licenţiat în studii economice ori juridice şi să aibă cel puţin 5 ani de activitate practica, economică sau juridică.

Art. 18 - (1) Principalele atribuţii ale administratorului sunt, după caz, următoarele:
a) supraveghează operaţiunile de gestionare;
b) asista pe debitor la toate actele privind gestionarea sau numai la o parte din acestea;
c) conduce în tot sau în parte activitatea debitorului.
(2) Tribunalul poate modifica atribuţiile administratorului, la cererea acestuia, a comitetului creditorilor ori a delegatului sau, sau a Ministerului Public.
(3) În toate cazurile în care s-a desemnat un administrator, acesta va efectua procedura prevăzută în prezenta lege, indeplinind atribuţiile delegate de judecătorul-sindic.


Art. 19 - Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, ori de către camera de comerţ şi industrie teritorială.

&1. Cererea debitorului
Art. 20 - (1) Debitorul, care nu mai poate face faţa datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi.
(2) Cererile societăţilor comerciale vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

Art. 21 - (1) Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte:
a) bilanţul şi copii de pe registrele contabile curente;
b) o lista a tuturor bunurilor debitorului; pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliară;
c) o lista a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratindu-se suma, cauza şi drepturile de preferinta;
d) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
e) o lista a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
f) o declaraţie prin care debitorul îşi arata intenţia de a-şi reorganiza activitatea sau de a lichidă averea.
(2) Dacă debitorul nu dispune, în momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informaţiile arătate în alin. (1), el va putea inregistra acea informaţie la tribunal, în termen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi respinsă.

Art. 22 - (1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandită, acea cerere nu va fi considerată ca fiind facuta şi de asociaţii cu răspundere nelimitată sau, în condiţiile art. 24 – 26 din prezenta lege, şi împotriva lor.
(2) O cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată sau împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită din care face parte.

Art. 23 - Nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care în ultimii 5 ani precedenti au mai făcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.

&2. Cererile creditorilor ori ale camerelor de comerţ şi industrie teritoriale
Art. 24 - (1) Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile.
(2) Simplul refuz al unor plati, în baza unor excepţii pe care debitorul le socoteşte, cu buna-credinţa, întemeiate, nu constituie o dovadă de încetare a plăţilor.
(3) Camerele de comerţ şi industrie teritoriale vor putea introduce cerere împotriva debitorului, care, potrivit datelor de care acestea dispun, se afla într-o situaţie notorie de încetare a plăţilor.

Art. 25 - În 48 de ore de la înregistrarea cererii, tribunalul va comunică debitorului şi camerei de comerţ şi industrie teritorială cîte o copie de pe aceasta şi va dispune afişarea unei copii la usa instanţei.

Art. 26 - (1) Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei de pe cererea introdusă de creditori, debitorul contesta ca ar fi în încetare de plati, în condiţiile stabilite în art. 24 alin. (1), tribunalul va trebui sa ţină, în termen de 30 de zile, o şedinţa, la care vor fi citaţi creditorii care au introdus cererea, debitorul şi camera de comerţ şi industrie teritorială.
(2) La cererea debitorului, tribunalul poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca comercială, o cauţiune de cel mult 30% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
(3) Dacă tribunalul stabileşte ca debitorul este în încetare de plati, va respinge contestaţia debitorului şi procedura va continua.
(4) Dacă tribunalul stabileşte ca debitorul nu este în încetare de plati, respinge cererea creditorilor şi dispune ca hotărârea să fie afişată la usa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerată ca lipsită de orice efect, chiar de la înregistrarea ei.


Art. 27 - (1) În urma înregistrării cererii debitorului, a necontestarii cererii creditorilor de către debitor ori a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, tribunalul va notifica aceasta creditorilor, debitorului şi oficiului registrului comerţului unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
(2) Toate cheltuielile pentru aceste măsuri de informare şi publicitate vor fi suportate din averea debitorului.

Art. 28 - (1) Notificarea va cuprinde şi convocarea primei şedinţe a adunării creditorilor, care va trebui să aibă loc în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii debitorului sau de la data înregistrării cererii creditorilor, necontestata de debitor, ori în 20 de zile de la data respingerii contestaţiei debitorului.
(2) Notificarea va preciza locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor.

Art. 29 - Debitorul va trebui să depună, la dosarul cauzei, actele cerute prin art. 21 alin. (1), în termen de 15 zile de la primirea notificării prevăzute la art. 27, în cazul în care nu contesta cererea creditorilor, sau de la data respingerii contestaţiei sale împotriva cererii creditorilor, conform art. 26 alin. (3), în cazul în care a contestat-o.

Art. 30 - În termen de 5 zile de la înregistrarea cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de către debitor a cererii creditorilor ori de la respingerea contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, tribunalul va desemna, în condiţiile art. 8, un judecător-sindic, care va avea îndatoririle stabilite în art. 10, şi, în condiţiile art. 17, un administrator care va avea atribuţiile stabilite în art. 18.

Art. 31 - De la data înregistrării cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea de către debitor a cererii creditorilor ori de la data respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, se suspenda toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, care sunt anterioare cererilor introductive.

Art. 32 - Înregistrarea cererii debitorului sau expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori respingerea contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 31. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la respingerea cererii introductive sau de la închiderea procedurii.

Art. 33 - Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia judecătorului-sindic şi a administratorului, atât în cazul reorganizării cît şi în cel al lichidării judiciare, toate informaţiile cerute de aceştia cu privire la activitatea şi bunurile sale, precum şi lista plăţilor şi transferurilor patrimoniale făcute de el, în cele 90 de zile anterioare înregistrării cererii de reorganizare sau de lichidare judiciară.

Art. 34 - În afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de tribunal, orice constituire de garanţii personale sau reale, efectuată după înregistrarea cererii debitorului sau după expirarea termenului pentru contestarea cererilor creditorilor de către debitor ori după respingerea contestaţiei debitorului împotriva acestor cereri, va fi nulă.

Art. 35 - Judecătorul-sindic sau administratorul va întocmi şi va supune tribunalului, în termen de 30 de zile de la desemnarea sa, un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plati, aratind natura obligaţiilor neindeplinite şi orice alte fapte în legătură cu situaţia debitorului, precum şi informaţii privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat, salariat sau a altei persoane.


Art. 36 - (1) În termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii de reorganizare, toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei încetării plăţilor, cu excepţia salariaţilor, vor depune declaraţia de creanţe în adunarea creditorilor.
(2) Declararea creanţelor trebuie facuta chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
(3) Crenatele către bugetul de stat şi al asigurărilor sociale de stat sunt luate în considerare cu titlu provizoriu pentru cuantumul declarat de debitor.

Art. 37 - (1) După deschiderea procedurii de reorganizare este interzis conducătorilor debitorului, sub sancţiunea nulităţii, sa înstrăineze, fără acordul tribunalului, acţiunile sau părţile lor sociale deţinute la debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecătorul-sindic sau administratorul va face menţiunea indisponibilizarii acţiunilor sau a părţilor sociale, potrivit alin. (1), în registrul special de evidenta.

Art. 38 - Măsurile prevăzute în prezenta secţiune sunt generale şi se aplică atât în cazurile de reorganizare cît şi în cele de lichidare judiciară.

Art. 39 - Judecătorul-sindic poate introduce la tribunal o acţiune pentru anularea oricărui act fals ori fraudulos, pe care debitorul l-a încheiat în paguba creditorului în cei 3 ani anteriori înregistrării cererii introductive.

Art. 40 - (1) Judecătorul-sindic poate introduce la tribunal acţiune pentru anularea şi recuperarea de la terţi a următoarelor transferuri cu caracter patrimonial:
a) transferul cu titlu gratuit din partea debitorului, făcute în cei 3 ani anteriori înregistrării cererii introductive; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale, în care prestaţia debitorului depăşeşte vadit pe cea primită, făcute în cei 3 ani anteriori înregistrării cererii introductive;
c) orice act încheiat cu intenţia tuturor părţilor implicate în acesta de a sustrage bunuri de la creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, încheiat în cei 3 ani anteriori înregistrării cererii introductive;
d) transferuri de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, făcute în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive, transferuri care au ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma sa o primească în cazul unei lichidari judiciare;
e) constituirea sau perfectarea unei garanţii legale, în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
f) constituirea ori perfectarea unei ipoteci, a unui gaj sau a oricărei alte garanţii pentru o creanta care era chirografara, în cele 120 de zile anterioare cererii introductive sau, în cazul unei creanţe a unui acţionar sau a unui asociat al debitorului, în anul anterior înregistrării cererii introductive.
(2) Următoarele operaţiuni comerciale, încheiate în anul anterior cererii introductive, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în paguba intereselor creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale, atunci când debitorul este o societate în comandită, respectiv o societate în nume colectiv;
b) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului, atunci când debitorul este o societate pe acţiuni;
c) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere ale unei societăţi pe acţiuni;
d) cu orice altă persoană fizica ori juridică, care are o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale;
e) cu un coindivizar asupra unui bun comun.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), termenele se calculează, după caz, şi în raport cu expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau cu data respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri.

Art. 41 - Acţiunea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial, potrivit art. 39 sau 40, poate fi introdusă de judecătorul-sindic în termen de un an de la înregistrarea cererii debitorului sau de la expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori de la respingerea contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri. Tribunalul poate autoriza comitetul creditorilor sau pe administrator sa introducă o astfel de acţiune, dacă judecătorul-sindic refuza sa o facă.

Art. 42 - Prin excepţie de la dispoziţiile art. 40, nici judecătorul-sindic, nici comitetul creditorilor, nici administratorul nu pot cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale sau dacă a constituit o parte dintr-un schimb pentru o valoare echivalenta, rezonabila, sau în măsura în care, ca urmare a transferului, partea cealaltă a acordat debitorului un credit negarantat, credit care nu fusese restituit de către debitor până la data cererii sale introductive, până la expirarea termenului pentru contestarea cererilor creditorilor de către debitor sau până la data respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestor cereri.

Art. 43 - (1) Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 41, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.
(2) Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanta de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul sa fi acceptat transferul cu buna-credinţa şi fără intenţia de a împiedica, intirzia ori insela pe creditorii debitorului.

Art. 44 - Judecătorul-sindic, comitetul creditorilor sau administratorul va putea recupera de la subdobinditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi stia ca transferul iniţial putea fi înlăturat.

Art. 45 - (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca notificarea înregistrării unei cereri pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial să fie menţionată în registrele de publicitate imobiliară.
(2) O persoana obţinând un titlu sau dobândind vreo garanţie sau un alt drept real asupra imobilului respectiv, după menţionarea unei astfel de notificări, va avea titlul sau dreptul sau condiţionat de dreptul de a fi recuperat bunul.

Art. 46 - (1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, judecătorul-sindic poate să-şi asume sau sa respingă orice contract, inclusiv contractele de prelungire a creditelor, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cît aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Judecătorul-sindic trebuie să răspundă în termen de 30 de zile unei cereri a celeilalte părţi ca el sa aleagă respingerea ori asumarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, judecătorul-sindic nu va mai putea cere executarea contractului şi acesta va fi socotit respins.
(2) În cazul respingerii unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi facuta de către partea vătămată împotriva averii debitorului.
(3) Dacă un contract putea fi executat numai la o anumită data expres prevăzută în el, ulterioară cererii debitorului ori termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, contractul va trebui să fie socotit respins.
(4) Dacă vânzătorul unui bun imobil a reţinut titlul de proprietate până la plata integrală a preţului vinzarii, vânzarea va fi considerată executată de către vinzator şi nu va fi supusă prevederilor alin. (1) din acest articol.
(5) Un contract de muncă sau închirierea, în calitate de locatar, a unui imobil va putea fi respinsă numai cu respectarea termenelor legale de preaviz. Termenele de preaviz contractuale, depasind pe cele legale, nu vor fi respectate.
(6) Într-un contract prevazind plati periodice din partea debitorului, asumarea contractului nu va obliga pe judecătorul-sindic sau pe administrator să facă plati restante pentru perioadele anterioare începerii procedurii. Pentru astfel de plati restante pot fi formulate cereri împotriva averii debitorului.

Art. 47 - Dacă un bun mobil, vîndut debitorului şi neplătit de acesta, este în tranzit la data la care cererea debitorului este înregistrată ori a expirat termenul pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a fost respinsă contestaţia debitorului împotriva acestei cereri şi bunul nu este încă la dispoziţia debitorului, nici alte părţi n-au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzătorul îşi poate lua înapoi bunul. În acest caz, toate cheltuielile vor fi suportate de către vinzator şi el va trebui sa restituie debitorului orice avans din preţ. Dacă vânzătorul admite ca bunul să fie livrat, el va putea recupera preţul prin înscrierea creanţei sale în tabelul de creanţe. Dacă judecătorul-sindic cere ca bunul să fie livrat, el va trebui sa ia măsuri să se plătească din averea debitorului întregul preţ datorat în baza contractului.

Art. 48 - Dacă debitorul este parte într-un contract prevazind transferul anumitor mărfuri ori titluri de valoare, cotate la o bursa de mărfuri sau pe o alta piaţa, la o anumită data sau într-o perioadă determinata de timp, şi scadenta cade sau perioada se termina după ce cererea a fost înregistrată sau după ce a expirat termenul pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori a fost respinsă contestaţia debitorului împotriva acestei cereri, diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul cotat, la datele menţionate mai sus, la bursa de mărfuri sau pe pieţele locului de livrare ori, dacă nu poate fi stabilit locul, la cea mai apropiată bursa de mărfuri sau pe cea mai apropiată piaţa, va trebui să fie plătită averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, şi va fi înscrisă în tabelul de creanţe, dacă este o obligaţie a averii debitorului.

Art. 49 - Dacă un comisionar, care deţine titluri pentru bunuri ce urmează a fi primite ori pentru marfa, devine subiectul unei cereri introductive, comitentul va fi îndreptăţit să-şi ia înapoi titlurile ori marfa sau sa ceara ca valoarea lor să fie plătită de către comisionar.

Art. 50 - (1) Dacă un debitor deţine marfa în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, dacă este ingaduit asa ceva prin contract, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.
(2) Dacă la una dintre datele menţionate la alin. (1) marfa nu este în posesiunea debitorului şi el nu o poate recupera de la deţinătorul actual, proprietarul va fi îndreptăţit să aibă creanta înregistrată în tabelul de creanţe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Dacă debitorul este în posesiunea mărfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanţe.

Art. 51 - Faptul ca un proprietar este parte într-o procedură deschisă, potrivit prezentei legi, nu va desfiinta un contract pentru închirierea unei clădiri ocupate de un chiriaş, în afară de cazul în care va fi fost stipulat astfel. Cu toate acestea, judecătorul-sindic poate să refuze să asigure prestarea oricăror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. În acest caz, chiriaşul poate evacua clădirea şi introduce o acţiune sau poate rămâne în posesiunea imobilelor, scăzând din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar. Dacă chiriaşul alege sa ramina în posesiunea imobilelor, el nu va fi îndreptăţit la vreo acţiune în despăgubiri împotriva debitorului, ci va avea numai dreptul de a scădea din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de către proprietar.

Art. 52 - Judecătorul-sindic sau administratorul poate să nu îşi însuşească executarea unui contract, prin care debitorul a fost de acord să efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afară de cazul în care creditorul este de acord şi accepta efectuarea prestaţiei de către o persoană desemnată de judecătorul-sindic sau de administrator.

Art. 53 - (1) Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, din cauza înregistrării unei cereri de către debitor, ori împotriva debitorului sau pentru ca acesta nu a achitat astfel de servicii prestate anterior cererii introductive.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), tribunalul poate, la cererea furnizorului, sa ceara ca debitorul să depună, la o banca comercială, o cauţiune, ca o condiţie pentru îndatorirea acelei societăţi de a comunică să-i asigure serviciile sale, în timpul procedurii. O astfel de cauţiune nu va putea avea o valoare mai mare de 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate.

Art. 54 - Dacă un asociat dintr-o societate în nume colectiv, o societate în comandită ori cu răspundere limitată sau acţionarul unei societăţi pe acţiuni este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta lege şi dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedura nu atrage dizolvarea acelei societăţi, judecătorul-sindic poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate – potrivit ultimului raport financiar aprobat – sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalţi sunt de acord.


Art. 55 - (1) Debitorul – ca urmare a declaraţiei date în conformitate cu art. 21 alin. (1) lit. f) din prezenta lege – creditorii titulari a cel puţin unei treimi din valoarea creanţelor garantate sau creditorii chirografari – alţii decît cei prevăzuţi la art. 108 -, titulari a cel puţin unei treimi din valoarea creanţelor negarantate, vor putea propune un plan. De asemenea, vor putea propune un plan asociaţii din societăţile în nume colectiv, asociaţii comanditati din societăţile în comandită şi actionarii titulari a cel puţin unei treimi din capitalul social al unei societăţi pe acţiuni.
(2) Planul va prevedea fie reorganizarea şi continuarea activităţii debitorului, conform acestuia, fie vânzarea averii debitorului în mod ordonat, parţial sau total ca un ansamblu în stare de funcţionare, pentru a obţine valoarea maxima, fie lichidarea.
(3) Declaraţia debitorilor, persoane fizice, facuta în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. f), cu privire la intenţia de a reorganiza activitatea, nu va fi acceptată şi nici un plan propus de astfel de debitori nu va fi admis în condiţiile art. 62, dacă aceşti debitori au fost, un ultimii 5 ani, debitori într-o procedură în conformitate cu prezenta lege sau au fost condamnaţi definitiv pentru: bancruta frauduloasă; infracţiuni împotriva proprietăţii private sau publice; fals; mărturie mincinoasă sau infracţiuni incriminate prin Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului ori prin Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
(4) Planul va trebui să fie propus în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii debitorului sau de la data expirării termenului pentru contestarea cererilor creditorilor de către debitor, ori de la data respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestor cereri. Judecătorul-sindic poate prelungi acest termen până la 90 de zile.
(5) Cheltuielile aferente planului, inclusiv cele aferente procedurii de acceptare a lui, vor fi suportate din averea debitorului.

Art. 56 - (1) În cazul în care se propune continuarea activităţii, proiectul planului de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului.
(2) Proiectul planului de reorganizare prin continuarea activităţii va indica modalităţile de lichidare a pasivului, va preciza şi va justifica nivelul şi perspectivele locurilor de muncă, condiţiile sociale prevăzute pentru continuarea activităţii, precum şi alte asemenea obiective.

Art. 57 - Dacă proiectul planului de reorganizare, în vederea redresarii prin continuarea activităţii, prevede restringeri de personal din ratiuni economice, se vor indica măsurile deja luate şi se vor expune acţiunile şi perspectivele de natura sa ducă la reorientarea profesională a personalului.

Art. 58 - Planul de reorganizare prin continuarea activităţii poate să prevadă şi majorarea capitalului social. În acest caz, judecătorul-sindic va propune tribunalului convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor pentru aprobarea sau respingerea propunerii de redresare prin majorare de capital.

Art. 59 - (1) În cazul în care redresarea debitorului depinde de înlocuirea unuia sau a mai multor conducatori ai debitorului, tribunalul poate dispune aceasta, la cererea judecătorului-sindic, a procurorului ori din oficiu.
(2) În acelaşi scop şi în aceleaşi condiţii, tribunalul poate suspenda dreptul de vot pentru conducătorii debitorului, indiferent dacă sunt sau nu retribuiţi. În aceste cazuri, tribunalul va dispune numirea unui mandatar care să exercite dreptul de vot.

Art. 60 - La cererea administratorului, a debitorului, a reprezentantului creditorilor ori din oficiu, pe baza raportului judecătorului-sindic, tribunalul poate hotărî oricând vânzarea totală sau parţială ori lichidarea judiciară a averii debitorului, motivată de nerealizarea planului de reorganizare.

Art. 61 - Proiectul planului de lichidare trebuie să prevadă amănunţit;
a) cum, când şi în ce măsura creditorilor cu garanţii, diferitelor categorii de creditori privilegiaţi, asociaţilor şi acţionarilor li se vor plati sau compensa în alt mod creanţele prin convertirea creanţelor lor în părţi ale capitalului social al debitorului ori prin novatiune, ce garanţii vor putea fi oferite fiecărei categorii, în care categorii creanţele vor fi plătite în întregime sau nu vor fi în alt mod defavorizate prin plan;
b) dacă şi în ce măsura debitorul şi asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditati din cele în comandită vor fi descărcaţi de datoriile existente;
c) ce despăgubiri urmează a fi oferite tuturor categoriilor de creditori, în comparatie cu ceea ce ar primi prin distribuire, dacă s-ar putea face, în cazul unei lichidari judiciare;
d) cum şi către cine vor putea fi vîndute părţi din averea debitorului şi ce efecte vor putea fi obţinute prin aceasta, mai ales în ceea ce priveşte continuarea utilizării unor părţi din întreprinderea debitorului, folosirea salariaţilor, satisfacerea creditorilor şi proiectele financiare pe care se întemeiază posibilitatea de realizare a planului.

Art. 62 - (1) Judecătorul-sindic va admite un plan care este propus de părţi legal competente şi care cuprinde toate informaţiile cerute. Judecătorul-sindic poate să ceara părerea unui expert, confirmind posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului. Cei care au propus planul, debitorul şi comitetul creditorilor, dacă exista, vor fi audiati înainte de a se lua o hotărâre asupra planului.
(2) Orice plan admis va fi:
a) depus la secretariatul tribunalului şi accesibil tuturor părţilor interesate, care pot cere o copie de pe acesta;
b) comunicat tuturor creditorilor cunoscuţi, debitorului şi tuturor asociaţilor sau acţionarilor.
(3) Judecătorul-sindic va dispune ca admiterea planului să fie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan şi a faptului ca este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace şi înregistrată la tribunal. Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite ca au cunoştinţa despre plan.

Art. 63 - (1) Nu mai tirziu de 30 de zile după comunicarea planului, potrivit art. 62 alin. (2) lit. b), tribunalul va tine o şedinţa cu creditorii cu garanţii, cu creditorii cu prioritati şi cu cei chirografari. Debitorul, judecătorul-sindic şi administratorul vor fi citaţi în scris. Creditorii cu creanţe subordonate, actionarii şi asociaţii pot participa la şedinţa, dar pot vota cu privire la plan numai dacă acesta le acorda un tratament mai puţin favorabil decît cel acordat în cazul unei lichidari judiciare.
(2) Dacă sunt admise mai multe planuri de către judecătorul-sindic, toate vor fi supuse votării în aceeaşi şedinţa a tribunalului.
(3) Numai creditorii ale căror creanţe nu sunt contestate vor fi îndreptăţiţi sa voteze cu privire la plan.
(4) Următoarele categorii de creditori vor vota separat:
a) fiecare creditor a cărui creanta garantată depăşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor împotriva averii debitorului;
b) oricare alţi creditori având creanţe garantate;
c) creditorii cu prioritati menţionate la art. 107 pct. 2 şi 4;
d) creditorii chirografari;
e) dacă sunt îndreptăţiţi sa voteze conform alin. (1):
– actionarii sau asociaţii debitorului;
– fiecare categorie de creditori cu creanţe subordonate, în conformitate cu prevederile art. 108.
(5) La începerea procedurii de votare tribunalul va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile, primite în scris de la creditori.
(6) Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creditori, dacă în fiecare categorie deţinătorii unei majorităţi prin valoarea creanţelor sau a altor drepturi votează acceptarea planului. El va fi, de asemenea, socotit acceptat de către fiecare categorie de creditori care nu este defavorizată prin el. O categorie de creditori va fi socotită defavorizată dacă membrii ei ar urma sa primească, la data confirmării planului, mai puţin decît echivalentul deplin al creanţelor ori al drepturilor lor.

Art. 64 - (1) Un plan va fi confirmat de către tribunal, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) cel puţin două dintre categoriile de creditori menţionate la art. 63 alin. (4) accepta planul, cu condiţia ca cel puţin una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
b) toate categoriile de creditori defavorizate, precum şi fiecare membru al unei categorii care nu a acceptat planul vor fi supuse unui tratament corect şi echitabil prin plan. Tratament corect şi echitabil exista atunci când:
– nici una dintre categoriile care nu accepta planul nu primeşte mai puţin decît ar fi primit în cazul unei lichidari judiciare;
– nici o categorie sau nici un membru al unei categorii nu primeşte mai mult decît valoarea totală a creanţei sale sau o alta despăgubire egalând valoarea actuala a creanţelor sau a drepturilor sale;
– toţi creditorii dintr-o categorie sunt trataţi la fel, în afară de cazul în care fiecare membru al acestei categorii consimte în scris la un tratament inegal.
(2) Dacă o categorie de creditori defavorizată nu a acceptat planul, atunci debitorul sau oricare acţionar, asociat ori titular al capitalului social al debitorului nu va retine nimic din valoarea averii debitorului; debitorul sau oricare acţionar ori titular al unei părţi din capitalul social al debitorului nu va fi considerat ca primeşte o parte din averea debitorului, dacă planul prevede că el sa retina sau sa primească în proprietate o valoare care nu depăşeşte contribuţia lui financiară până la data confirmării planului de reorganizare.
(3) Dacă, în condiţiile alin. (1) al acestui articol, pot fi confirmate mai multe planuri, tribunalul va confirma planul debitorului. Dacă planul debitorului nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1), tribunalul va confirma planul care este acceptat de către categoriile de creditori cele mai defavorizate.
(4) O dată cu confirmarea, tribunalul poate impune debitorului unei condiţii sau limitări pentru desfăşurarea activităţii, concordante cu planul confirmat.

Art. 65 - (1) Când hotărârea care confirma un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizata în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului.
(2) Dacă nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecătorul-sindic sa lichideze de îndată bunurile din averea debitorului.
(3) Remuneraţia persoanelor angajate în temeiul art. 9, 17 şi 97 din prezenta lege şi alte cheltuieli administrative vor fi achitate în întregime la data la care planul este confirmat, cu excepţia cazurilor în care părţile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul trebuie să precizeze cum va fi asigurata aceasta plata.


Art. 66 - Debitorul va fi obligat sa îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structura prevăzute în plan. Tribunalul va putea dispune ca judecătorul-sindic sa supravegheze activitatea debitorului până la îndeplinirea unor astfel de măsuri, dar nu mai mult de un an de la confirmarea planului.

Art. 67 - (1) Dacă debitorul îşi declara intenţia de a-şi reorganiza activitatea – în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. f) – şi apoi planul de reorganizare este confirmat de tribunal – în condiţiile art. 64 -, el va putea continua să-şi conducă activitatea şi să-şi administreze averea, sub supravegherea judecătorului-sindic, până ce tribunalul va dispune, motivat, ca reorganizarea sa înceteze şi să se facă lichidarea averii debitorului.
(2) În cazul reorganizării unei societăţi comerciale, aceasta va fi condusă de persoanele legal împuternicite sa o reprezinte, sub supravegherea judecătorului-sindic. Actionarii şi asociaţii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitorului.

Art. 68 - (1) Dacă debitorul nu se conformează planului, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, în scris, tribunalului lichidarea, fără a mai fi necesară dovada insolvabilitatii debitorului.
(2) Dacă tribunalul aproba o astfel de cerere, modificările aduse creanţelor ori drepturilor părţilor interesate, prin planul de reorganizare, rămân definitive.

Art. 69 - (1) Cu toate acestea, dacă se constata o redresare a activităţii şi o creştere a cuantumului sumelor care urmează a fi distribuite creditorilor, tribunalul poate dispune prelungirea perioadei de reorganizare – total sau în parte – pentru o durată de cel mult un an, desemnând o persoană care să conducă activitatea.
(2) Creditorii, debitorul şi camera de comerţ teritorială pot contesta, în termen de 15 zile, hotărârea judecătorului-sindic de a continua activitatea debitorului. În acest caz, tribunalul va decide, de urgenta, într-o şedinţa la care poate participa oricare parte interesată. Dacă tribunalul aproba continuarea activităţii debitorului, el va putea impune restrictii şi condiţii cerute de creditori sau de debitor.

Art. 70 - Persoana căreia i s-a încredinţat conducerea continuării activităţii debitorului va trebui să prezinte, lunar, rapoarte judecătorului-sindic asupra situaţiei financiare a averii debitorului. Creditorii vor fi convocaţi la sfârşitul fiecărui trimestru, spre a asculta raportul şi darea de seama contabila.

Art. 71 - Cu toată hotărârea iniţială a tribunalului de a permite continuarea activităţii debitorului, creditorii pot să se opună ulterior – nu mai des decît la fiecare 60 de zile – la continuarea activităţii, dacă desfăşurarea unei astfel de activităţi aduce pierderi averii debitorului. Înregistrarea unei astfel de opoziţii nu suspenda continuarea activităţii, până când tribunalul hotărăşte asupra ei.


Art. 72 - În cazurile în care debitorul, prin declaraţia prevăzută la art. 21 alin. (1) lit. f), îşi manifesta intenţia de a intră în lichidare judiciară, precum şi în cele prevăzute la art. 65 alin. (2), art. 67 alin. (1), art. 68 şi art. 75 alin. (3), se vor aplica dispoziţiile din prezenta secţiune.

&1. Primele măsuri
Art. 73 - Înregistrarea cererii introductive a debitorului, expirarea termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor ori respingerea contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri ridica acestuia dreptul de a administra bunurile din averea debitorului şi de a dispune de ele, dacă nu şi-a declarat, în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. f), intenţia de reorganizare.

Art. 74 - Judecătorul-sindic poate, numai cu aprobarea tribunalului, încheia compromisuri ori poate da descărcare de datorii, poate renunţa la acţiuni în justiţie sau la garanţii reale ori poate descarca pe fidejusori.

Art. 75 - (1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de tribunal în condiţiile art. 64, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorială poate adresa tribunalului o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.
(2) Tribunalul va examina în termen de 15 zile o astfel de cerere, într-o şedinţa la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, judecătorul-sindic, comitetul creditorilor şi camera de comerţ şi industrie teritorială. Cererea va putea fi admisă numai motivat, printre motive figurind pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(3) Dacă cererea este admisă, tribunalul va dispune şi începerea de îndată a lichidării judiciare a bunurilor din averea debitorului.

Art. 76 - (1) Îndată ce este posibil, după înregistrarea cererii prin care debitorul îşi declara intenţia de a lichidă, judecătorul-sindic va sigila bunurile care fac parte din averea debitorului. Când debitorul are bunuri şi în alte judeţe, judecătorul-sindic va putea trimite notificări tribunalelor din acele judeţe, în vederea sigilarii de urgenta a bunurilor.
(2) Tribunalele din alte judeţe pot sigila bunurile unui debitor şi din oficiu, după ce vor fi aflat ca acesta a înregistrat o cerere prin care şi-a declarat intenţia de a lichidă. Documentele întocmite de alte tribunale, certificind ca sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.

Art. 77 - (1) Vor fi puse sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comercială, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.
(2) Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui vîndute de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp şi care vor fi luate de judecătorul-sindic, spre a obţine numerar sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute;
d) numerarul, pe care judecătorul-sindic îl va depune la banca, în contul averii debitorului.

Art. 78 - Dacă averea debitorului poate fi inventariata complet într-o singura zi, judecătorul-sindic sau administratorul prin delegare va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri, el va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui să fie de faţa şi sa asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic o cere; dacă nu se va prezenta, nu va putea contesta datele din inventar.

Art. 79 - (1) Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar şi pe cele nepuse sub sigiliu, şi sa indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. Judecătorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru a-l asista la evaluarea bunurilor. Acel expert poate fi unul dintre creditori.
(2) Actul de inventar va trebui să fie semnat de către judecătorul-sindic, de către expertul numit de acesta şi de către debitor. Judecătorul-sindic va trebui sa atragă atenţia debitorului ca semnatura acestuia pe inventar constituie o garanţie expresă ca debitorul ştie ca, la inventariere, nu a fost omis nici un bun dintre cele care fac parte din averea sa.

Art. 80 - (1) În timpul acţiunii de sigilare, judecătorul-sindic sau, după caz, administratorul va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.
(2) Judecătorul-sindic poate să vinda oricând bunurile perisabile sau supuse deprecierii iminente. Bunurile care implica cheltuieli de conservare vor putea fi vîndute cu aprobarea comitetului creditorilor sau, în cazurile în care acesta nu exista, cu aprobarea adunării creditorilor.
(3) Judecătorul-sindic va putea vinde bunuri importante din averea debitorului – terenuri, fabrici, instalaţii – numai cu acordul prealabil al adunării creditorilor, dat cu majoritate de două treimi din valoarea creanţelor verificate şi cu autorizarea tribunalului.
(4) Sumele realizate din aceste vinzari vor fi depuse la banca, în contul averii debitorului.

Art. 81 - (1) Judecătorul-sindic va trebui sa notifice începerea procedurii, cît mai curînd posibil, oficiilor poştale, statiilor de cale ferată, antrepozitelor, depozitelor portuare şi altor locuri de inmagazinare din circumscripţia în care debitorul are sediul sau comercial principal ori filiale sau sucursale şi să le ceara să-i fie predată corespondenta debitorului şi orice alte comunicări trimise acestuia. Judecătorul-sindic va da directive tuturor societăţilor bancare, unde debitorul are depozite, sa nu dispună de acestea fără un ordin al său.
(2) Dacă debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de publicitate imobiliară, judecătorul-sindic va trimite instanţelor sau autorităţilor care ţin acele registre o copie de pe cererea introductivă – precizînd averea debitorului -, spre a se face menţiune.

&2. Stabilirea masei pasive
Art. 82 - (1) Dacă informaţiile date de debitor, o dată cu cererea sa, nu cuprind o lista corespunzătoare a numelor şi adreselor tuturor creditorilor averii debitorului, judecătorul-sindic poate folosi, pe cheltuiala averii debitorului, un expert contabil, care va utiliza bilanţul, registrele contabile şi înregistrările debitorului sau alte date, spre a întocmi o lista a creditorilor. Judecătorul-sindic va incerca sa recupereze costul serviciilor expertului contabil pentru faptul ca debitorul nu a dat o lista corespunzătoare a creditorilor.
(2) Judecătorul-sindic va trimite fiecărui creditor o notificare, în care va preciza termenul limita pentru înregistrarea creanţelor împotriva averii debitorului şi cerinţele pentru ca o creanta înregistrată să fie considerată valabilă.
(3) Dacă creditorii cu sediul sau domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţara, notificarea va fi trimisa acestora din urma.
(4) Judecătorul-sindic va cere notarului public sau instanţei din raza teritorială a circumscripţiei în care este situata averea imobiliară a debitorului o lista a sarcinilor care o grevează.

Art. 83 - (1) Dacă debitorul nu şi-a îndeplinit îndatorirea de a prezenta informaţiile financiare corespunzătoare, potrivit art. 21 alin. (1) lit. b) – d), judecătorul-sindic poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa angajeze un expert contabil, care să întocmească listele cu bunurile şi obligaţiile debitorului. Judecătorul-sindic va fi îndreptăţit sa incerce sa recupereze costul serviciilor expertului contabil de la debitor sau de la persoanele fizice răspunzătoare pentru faptul ca debitorul nu a prezentat informaţii financiare corespunzătoare.
(2) Dacă informaţiile financiare prezentate de debitor par necorespunzătoare, judecătorul-sindic poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa dispună verificarea acestora de către un expert contabil, care va face corecturile necesare.

Art. 84 - (1) Toate creanţele vor fi supuse verificării.
(2) Creanţele vor fi prezentate, cu o cerere, în termen de 60 de zile de la data trimiterii de tribunal către creditori a primei notificări a cererii introductive. Creanţele vor fi înregistrate într-un registru, care se va tine la grefa tribunalului.
(3) Înregistrarea unei cereri suspenda orice fel de prescripţie, care va începe să curgă din nou, dacă cererea a fost respinsă.
(4) Toate creanţele înregistrate la grefa tribunalului vor fi socotite valabile şi corecte, atât timp cît judecătorul-sindic, debitorul sau un creditor nu le contesta, caz în care tribunalul va stabili valabilitatea, valoarea, prioritatea şi garanţiile creanţelor.

Art. 85 - Fiecare cerere va cuprinde: prenumele şi numele creditorului sau numele firmei, domiciliul sau sediul, suma datorată, temeiul creanţei şi o declaraţie cu privire la drepturile de prioritate sau la garanţii. Vor fi anexate cererii copii de pe documentele pe care se întemeiază creanta, precum şi copii de pe actele de ipoteca sau de pe alte garanţii.

Art. 86 - (1) După expirarea termenului pentru înregistrarea creanţelor, judecătorul-sindic va examina cît mai curînd posibil toate creanţele şi actele înregistrate şi poate efectua o cercetare corespunzătoare, spre a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea oricărei creanţe.
(2) Nu vor fi supuse verificării creanţele izvorite din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenţionale, datorate bugetului de stat sau celui local şi care sunt supuse legilor specifice.

Art. 87 - Nici o dobinda ori cheltuiala nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, începând de la data înregistrării cererii.

Art. 88 - Creanţele nescadente şi cele sub condiţie la data înregistrării cererii vor fi îndreptăţite sa participe la distribuiri de sume, în măsura ingaduita de prezenta lege.

Art. 89 - Creanţele negarantate şi părţile negarantate ale creanţelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrării cererii, vor fi înscrise în tabelul de creanţe cu întreaga lor valoare, însă orice distribuire de suma pentru astfel de creanţe se va face prin reducerea lor la valoarea rezultată prin aplicarea procentului general de reducere.

Art. 90 - Creanţele constind în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetara sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către judecătorul-sindic şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care astfel de creanţe o aveau la data înregistrării cererii. Tribunalul va decide asupra oricărei contestaţii împotriva calculului făcut de judecătorul-sindic pentru astfel de creanţe.

Art. 91 - O creanta a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până ce va fi fost complet acoperită. Nici o reducere a sumei creanţei prevăzute în tabelul de creanţe nu va fi facuta în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, până ce creditorul nu va fi fost plătit pe deplin, în numerar sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate acţiunile cu debitorii, va depăşi totalul sumei care îi este datorată, va trebui sa restituie sumele primite în plus, care vor fi reinscrise ca fonduri în averea debitorilor, proporţional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era datorat.

Art. 92 - Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri, a primit o plata parţială pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului, poate avea creanta înscrisă în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă. Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului.

Art. 93 - Ca rezultat al verificărilor făcute, judecătorul-sindic va trebui sa întocmească şi sa înregistreze la tribunal un tabel preliminar al tuturor obligaţiilor, aratind care creanţe sunt chirografare, garantate, sub condiţie sau cu prioritati şi indicind dacă el contesta, în orice mod, o creanta.

Art. 94 - Oricărui creditor, a cărui creanta este contestată de către judecătorul-sindic, de un alt creditor sau de către debitor, i se va comunică prin notificare ca, într-un termen care nu va putea depăşi 30 de zile de la primirea notificării, va avea loc o şedinţa a tribunalului, în vederea soluţionării contestaţiei.

Art. 95 - După ce toate contestaţiile la creanţe vor fi fost soluţionate, judecătorul-sindic va inregistra la tribunal şi va avea grija să fie afişat la usa acestuia un tabel al tuturor obligaţiilor debitorului, aratind suma, prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantata – a fiecărei creanţe.

Art. 96 - Până la închiderea procedurii, judecătorul-sindic sau oricare creditor poate contesta orice creanta sau rangul de prioritate din tabelul total de obligaţii, pe temeiul unei fraude sau al unei comportări necorespunzătoare a creditorului.

Art. 97 - (1) În toate cazurile de lichidare judiciară, la propunerea judecătorului-sindic, tribunalul va putea desemna un lichidator. El va trebui să fie contabil autorizat, expert contabil sau licenţiat în studii economice ori juridice şi să aibă cel puţin 5 ani vechime în activitatea practica economică sau juridică.
(2) Lichidatorul efectuează actele, operaţiunile şi procedurile dispuse de judecătorul-sindic.

&3. Efectuarea lichidării
Art. 98 - (1) În toate cazurile de lichidare judiciară, bunurile din averea debitorului vor fi lichidate cît mai avantajos şi cît mai repede. Dacă activitatea comercială a debitorului a fost continuată în timpul procedurii, bunurile folosite pentru acea activitate vor fi vîndute la timpul cel mai potrivit pentru a se obţine preţul maxim din vânzarea lor.
(2) Judecătorul-sindic va trimite, în termen de 20 de zile de la hotărârea tribunalului de începere a lichidării, tuturor creditorilor titulari de creanţe a căror valoare depăşeşte 5% din valoarea tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, o notificare despre intenţia sa de a vinde orice bun a cărui valoare depăşeşte 10% din valoarea creanţelor împotriva averii debitorului. Aceasta notificare va specifică dacă vânzarea urmează a fi facuta prin licitaţie sau direct, preţul, termenul de plată pentru vînzare şi, dacă este cunoscut, cumpărătorul.
(3) Judecătorul-sindic poate desemna un expert contabil pentru a-l asista la evaluarea şi stabilirea preţurilor bunurilor din averea debitorului. Retribuirea acestuia va fi plătită din averea debitorului.

Art. 99 - (1) Vînzarea unui bun imobil va trebui facuta prin licitaţie publică, în afară de cazul în care tribunalul, la cererea judecătorului-sindic, autorizeaza o vînzare directa. O cerere a judecătorului-sindic de a se îngădui o vînzare directa va trebui să fie comunicată tuturor creditorilor, tuturor persoanelor fizice sau juridice care deţin ipoteci sau alte garanţii reale asupra bunului, precum şi debitorului şi va stabili în amănunt termenii vinzarii propuse. Dacă vreun creditor, vreun deţinător de garanţie ori debitorul au obiecţii la vânzarea directa, tribunalul, după cel puţin 20 de zile de la informarea creditorilor, deţinătorilor de garanţii şi a debitorului, printr-o notificare, va tine o şedinţa, spre a examina obiecţia şi a da o soluţie.
(2) Judecătorul-sindic va trebui sa înregistreze la tribunal şi sa comunice tuturor creditorilor, tuturor persoanelor care deţin ipoteci sau alte garanţii reale asupra bunurilor, precum şi debitorului, printr-o notificare, intenţia sa de a vinde bunul imobil prin licitaţie, cu cel puţin 30 de zile înainte de data propusă pentru licitaţie. Notificarea va trebui sa cuprindă o descriere amănunţită a imobilului, localitatea, strada şi numărul unde este situat sau sa-l identifice prin datele din registrul de publicitate imobiliară; de asemenea, va cuprinde preţul de începere a licitaţiei. Dacă vreun creditor, vreun deţinător de garanţie sau debitorul au obiecţii la condiţiile licitaţiei propuse, tribunalul va tine o şedinţa la cel puţin 20 de zile după ce obiecţia va fi notificată tuturor creditorilor, deţinătorilor de garanţii şi debitorului, spre a analiza obiecţiile şi a da o soluţie.
(3) Judecătorul-sindic va anunta orice licitaţie de bunuri imobile, cel puţin de doua ori, în ziarele locale de larga circulaţie, şi va dispune ca notificarea în legătură cu licitaţia să fie afişată la usa tribunalului, la imobilul care urmează a fi vîndut, precum şi în sala mare a consiliului local al oraşului în care este situat imobilul. Cîte o copie de pe notificare va fi trimisa fiecărui creditor cu garanţii asupra imobilului sau debitorului. Acelaşi text va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 100 - Vînzarea nu va fi facuta înainte de 20 de zile de la data ultimei publicaţii în ziar.

Art. 101 - Dispoziţiile din Codul de procedură civilă cu privire la executarea silită asupra bunurilor nemişcătoare – prin licitaţie, adjudecare, apel şi efectele adjudecării – se vor aplica, în mod corespunzător, vinzarilor efectuate de judecătorul-sindic.

Art. 102 - Veniturile obţinute din administrarea clădirilor sau a altor bunuri ale averii debitorului vor fi depuse în contul averii acestuia şi vor fi împărţite creditorilor în acelaşi timp cu preţul obţinut din vânzarea acelor bunuri.

Art. 103 - Sumele obţinute din vânzările prin licitaţie publică vor fi depuse în contul averii debitorului şi recipisele vor fi predate judecătorului-sindic pentru a fi distribuite creditorilor.

Art. 104 - (1) Creditorii având ipoteci sau alte garanţii reale asupra bunurilor averii debitorului pot fi plătiţi din sumele realizate din vânzarea bunurilor supuse garanţiilor lor, plăţile cuprinzând tot capitalul, dobinzile şi cheltuielile aferente. În măsura în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri sunt insuficiente pentru a plati în întregime o creanta garantată, creditorul respectiv va avea, de acum înainte, o creanta negarantata egala cu suma capitalului, dobinzilor şi cheltuielilor datorate creditorului la data înregistrării creanţei, mai puţin suma realizată din vânzarea bunului şi plătită creditorului. Dacă preţul nu acoperă în totalitate creanţele creditorilor, în aceasta ultima situaţie ei vor intra în concurs cu creditorii chirografari la distribuirea sumelor rezultate din averea debitorului, dar numai pentru sumele care le sunt încă datorate; ei nu pot primi dobinzile aferente, care curg după înregistrarea cererii.
(2) Un creditor cu creanta garantată este îndreptăţit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vinzarii bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sa primească mai mult decît ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi vîndut anterior distribuirii.

&4. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidărilor
Art. 105 - La fiecare 6 luni, calculate de la data începerii lichidării, judecătorul-sindic va prezenta tribunalului un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Tribunalul poate prelungi termenul pentru prezentarea raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi judecătorul-sindic va notifica aceasta fiecărui creditor. Cîte o copie de pe plan şi de pe raportul de distribuire vor fi afişate la usa tribunalului. Oricare creditor poate formula obiecţii la raport, în termen de 10 zile de la afişare. Tribunalul va tine, după cel puţin 20 de zile de la adresarea unei notificări tuturor creditorilor, o şedinţa pentru a examina şi a soluţiona orice obiecţii.

Art. 106 - Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor averii debitorului vor fi distribuite după cum urmează:
1. pentru plata cheltuielilor aferente vinzarii sau procedurii de executare;
2. pentru restituirea creditelor – cu dobinzile şi cheltuielile aferente – acordate de societăţile bancare în perioada de reorganizare;
3. pentru plata creanţelor cu ipoteca sau alte garanţii reale asupra bunurilor, în ordinea priorităţii lor;
4. restul, în conformitate cu art. 107.

Art. 107 - Creanţele vor fi plătite, atât în baza unui plan de reorganizare sau lichidare, cît şi în caz de lichidare, în următoarea ordine:
1. taxe, timbre şi alte cheltuieli judiciare şi retribuţiile persoanelor angajate în condiţiile art. 9, 17 şi 97;
2. sumele datorate de către debitor unor terţi pentru hrana şi întreţinere pentru 6 luni înainte de începerea procedurii;
3. dacă debitorul este o persoană fizica, întreţinerea necesară pentru acesta, sotia şi copii săi, astfel cum a fost acordată de către tribunal;
4. creanţe izvorind din contracte de muncă, pe o perioadă de cel mult 6 luni înainte de începerea procedurii;
5. creanţe izvorind din acte şi operaţiuni comerciale ale judecătorului-sindic sau ale administratorului, cum ar fi un credit prelungit în contul averii debitorului;
6. cheltuieli administrative, inclusiv:
a) cheltuieli actuale şi necesare pentru conservarea averii debitorului şi dispunerea de ea, inclusiv toate onorariile şi cheltuielile pentru administrare;
b) datoriile apărute ca rezultat al continuării activităţii comerciale a debitorului;
7. creanţele chirografare;
8. creanţele acţionarilor şi ale asociaţilor.

Art. 108 - Următoarele creanţe vor fi îndreptăţite sa participe la distribuire, fie în cazul unui plan de reorganizare ori de lichidare, fie în cel al unei lichidari judiciare, numai după ce toate creanţele chirografare vor fi plătite în întregime:
1. creanţe izvorind din credite acordate unei societăţi comerciale de către un acţionar sau un asociat, membru al acesteia;
2. creanţe izvorind din acte cu titlu gratuit.

Art. 109 - Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocata pentru fiecare creanta, prin tabelul menţionat la art. 95.

Art. 110 - Creditorii, ale căror creanţe au fost prezentate tardiv, dar nu mai tirziu de închiderea lichidării, vor lua parte la distribuire în mod proporţional, numai din sumele eventual rămase după plata creanţelor înregistrate în termen.

Art. 111 - În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor, înregistrate şi verificate, împotriva societăţii, judecătorul-sindic va putea proceda la executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată.

Art. 112 - Cu ocazia distribuirilor parţiale, următoarele sume vor fi consemnate:
1. sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii care nu s-a realizat încă:
2. sume proporţionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sal la purtător şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.

Art. 113 - Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe, cărora li s-au alocat sume numai parţial, sau cu creanţe sub condiţie şi care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi păstrate la banca, într-un cont special de depozit, până ce situaţia lor va fi fost lămurită.

Art. 114 - (1) După ce bunurile din averea debitorului vor fi lichidate şi toate contestaţiile cu privire la creanţe vor fi fost soluţionate, judecătorul-sindic va supune tribunalului un raport final, împreună cu un bilanţ general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului. O copie de pe raportul final şi o copie de pe bilanţul general vor fi afişate la usa tribunalului. Oricare creditor al debitorului poate formula obiecţii la raportul final, în termen de 10 zile de la data afişării. După cel puţin 20 de zile de la notificarea adresată de tribunal tuturor creditorilor şi debitorului, tribunalul va tine o şedinţa pentru a examina raportul final şi obiecţiile, în vederea aprobării.
(2) Creanţele, care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie, nu vor participa la vreo distribuire.

Art. 115 - După ce tribunalul aproba raportul final al judecătorului-sindic, acesta va trebui să facă de îndată distribuirea finala a tuturor fondurilor din averea debitorului.
Fondurile nereclamate, în termen de 90 de zile, de către cei îndreptăţiţi la ele, vor fi depuse de către judecătorul-sindic la banca, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont la tribunal.

&5. Închiderea lichidării
Art. 116 - (1) O procedura de lichidare judiciară va fi închisă atunci când tribunalul a aprobat raportul final, toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a judecătorului-sindic, tribunalul va da o hotărâre, închizând procedura. Hotărârea va fi comunicată în scris tuturor creditorilor, debitorului şi camerei de comerţ şi industrie teritorială.
(2) O procedura de reorganizare sau de lichidare judiciară pe bază de plan va fi închisă în urma îndeplinirii unui plan confirmat sau la cererea celui care l-a propus. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine lichidare, aceasta va fi închisă în conformitate cu alin. (1).


Art. 117 - În orice stadiu al procedurii, tribunalul la cererea judecătorului-sindic, poate da o hotărâre de închidere a procedurii, dacă constata că nu exista bunuri sau ca bunurile existente nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare.

Art. 118 - Tribunalul va da o hotărâre de închidere a procedurii, la cererea judecătorului-sindic, încă înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.

Art. 119 - Dacă, după expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor privind creanţele, judecătorul-sindic anunta ca nici un creditor nu a înregistrat vreo cerere, tribunalul va da o hotărâre de închidere a procedurii.

Art. 120 - Orice creditor poate formula obiecţii la cererea judecătorului-sindic de a se da o hotărâre de închidere a procedurii. La cel puţin 20 de zile după ce va fi trimis o notificare tuturor creditorilor, debitorului şi camerei de comerţ şi industrie teritorială, tribunalul va tine o şedinţa pentru a examina cererea şi obiecţiile şi pentru a da o soluţie.

Art. 121 - Când o procedură este închisă, judecătorul-sindic şi oricare persoana care îl asista vor fi socotiţi descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedura, avere, debitor, deţinători de garanţii, creditori, acţionari şi asociaţi.

Art. 122 - Prin închiderea procedurii, debitorul va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de înregistrarea cererii sale sau de expirarea termenului pentru a contesta cererea creditorilor ori de respingerea contestaţiei sale împotriva cererii creditorilor; totuşi, sub rezerva gasirii debitorului ca vinovat de bancruta frauduloasă sau de a fi făcut plati ori transferuri frauduloase înainte de datele de mai sus, nu va fi descărcat de acele obligaţii, în măsura în care ele nu au fost plătite în cadrul procedurii.


Art. 123 - (1) Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plati, să fie suportat de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în aceasta situaţie, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele societăţii în folosul propriu sau în cel al unei alte societăţi;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea societăţii;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vadit societatea la încetarea de plati;
d) au ţinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul societăţii sau au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia:
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii fonduri, în scopul intirzierii încetării de plati;
g) în luna precedenta încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinta unui creditor, în dăuna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.

Art. 124 - Sumele depuse potrivit art. 123 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de lichidare, plăţii datoriilor.

Art. 125 - În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 123, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de către oricare dintre creditori, de către camera de comerţ şi industrie teritorială sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va dispune măsuri asigurătoare.

Art. 126 - Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 123 alin. (1) se efectuează potrivit Codului de procedura civilă.


Art. 127 - Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civilă.

Art. 128 - Exerciţiul acţiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute în prezenta lege se suspenda faţă de debitorii – societăţii comerciale cu capital majoritar de stat – pentru care Guvernul a instituit sau va institui proceduri speciale de supraveghere financiară, pe perioada cît acestea se afla sub incidenţa acestor proceduri.

Art. 129 - Procedura aplicată regiilor autonome pentru insolvabilitate se va stabili prin lege, în acord cu regimul general al proprietăţii publice.

Art. 130 - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României şi se aplică la 60 de zile de la data intrării ei în vigoare.
(2) Pe data aplicării prezentei legi se abroga:
– art. 695 – 888 (Cartea a III-a – Despre faliment) şi art. 936 – 944 (Dispoziţiuni speciale de procedura în materie de faliment) din Codul comercial român;
– art. 34 – 38 (Dispoziţiuni relative la faliment) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Codului comercial român, publicat în Monitorul Oficial nr. 126 din 10 septembrie 1887.

Art. 131 - Procedurile falimentare deschise până la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua a fi administrate şi lichidate potrivit dispoziţiilor Codului comercial român.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 5 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 5 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
conf. univ. dr. ION SOLCANU

Bucureşti, 22 iunie 1995.
Nr. 64.