Legea nr. 105/1996 privind evidenta populaţiei şi cartea de identitate

Legea nr. 105/1996 privind evidenta populaţiei şi cartea de identitate
EMITENT: PARLAMENT
Publicat în M.O. nr. 237 din 30 septembrie 1996

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 - Organizarea evidentei populaţiei

Art. 1 - (1) Evidenta cetăţenilor români care domiciliază în România se tine după principiul locului de domiciliu al acestora, de Ministerul de Interne, prin formaţiunile de evidenta a populaţiei, în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenta a populaţiei.
(2) În sensul prezentei legi, prin formaţiune de evidenta a populaţiei se înţelege orice structura de aceasta specialitate, constituită şi organizată de Ministerul de Interne.
(3) Sistemul naţional informatic de evidenta a populaţiei reprezintă ansamblul de activităţi desfăşurate pentru ţinerea evidentei populaţiei, locului de domiciliu, stabilirii reşedinţei, pentru eliberarea cărţilor de identitate şi evidenta locatarilor prin cartea de imobil.

Art. 2 - (1) Registrul permanent de evidenta a populaţiei este o parte componenta a Sistemului naţional informatic de evidenta a populaţiei şi se întocmeşte pe baza datelor de evidenta a persoanelor, în scopul cunoaşterii numărului, structurii şi miscarii populaţiei pe teritoriul tarii.
(2) Întocmirea, actualizarea, exploatarea şi valorificarea datelor Registrului permanent de evidenta a populaţiei se fac de Ministerul de Interne, prin formaţiunile de evidenta a populaţiei.
(3) Conţinutul Registrului permanent de evidenta a populaţiei se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne.
(4) Datele individuale referitoare la persoana fizica au caracter confidenţial; în toate cazurile, acestea nu pot fi comunicate altor persoane fizice sau juridice decît în condiţiile legii.

Art. 3 - Registrul permanent de evidenta a populaţiei funcţionează în sistem deschis, servind ca suport unic pentru furnizarea de date, potrivit competentelor şi drepturilor legale, pentru toate sistemele informatice din domeniul administraţiei publice centrale şi locale, care prelucreaza date nominale privind persoana fizica.

Art. 4 - Cetăţenii români sunt luati în evidenta la naştere, prin întocmirea unei fise de evidenta a populaţiei, pe baza datelor de stare civilă din actele de naştere, comunicate de autorităţile administraţiei publice locale. Comunicarea se face la formatiunea de evidenta a populaţiei din localitatea de domiciliu.

Art. 5 - (1) Fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naştere, un cod numeric personal care se înscrie în actele şi certificatele de stare civilă şi se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum şi în Registrul permanent de evidenta a populaţiei.
(2) Codul numeric personal reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizica şi constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucreaza date nominale privind persoana fizica.
(3) Gestionarea şi verificarea atribuirii codului numeric personal revine Ministerului de Interne, prin formaţiunile de evidenta a populaţiei.

Art. 6 - Actualizarea fişelor de evidenta a populaţiei şi a Registrului permanent de evidenta a populaţiei se realizează de formaţiunile de evidenta a populaţiei pe baza documentelor prezentate de persoana fizica în cauza sau comunicate, în situaţiile prevăzute de lege, de ministere şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, potrivit atribuţiilor ce le revin, în legătură cu situaţia persoanei fizice.

Art. 7 - Datele nominale privind persoana fizica se comunică de către:
a) primării localităţilor, pentru nascutii vii, pentru modificări intervenite în statutul civil al persoanei fizice şi pentru decedati;
b) Ministerul Justiţiei, pentru cei care dobândesc sau pierd cetăţenia română;
c) instanţele judecătoreşti ale căror hotărâri au rămas definitive şi irevocabile, pentru modificări intervenite ca urmare a divorţului şi pentru cei supuşi interdicţiei de a părăsi o localitate sau de a se afla într-o localitate;
d) Ministerul Afacerilor Externe, pentru repatriati şi pentru cei care deţin statutul de cetăţean român cu domiciliul în străinătate.

Art. 8 - (1) Formatiunea de evidenta a populaţiei de la locul de domiciliu al persoanei fizice comunică acesteia, la cerere, date înscrise în fişa proprie.
(2) Formatiunea de evidenta a populaţiei poate comunică, la cerere, unei persoane fizice sau juridice, date de stare civilă, domiciliul sau reşedinţa altei persoane fizice, numai după ce a obţinut consimţământul scris al acesteia.
(3) Consimţământul prevăzut la alin. (2) nu este necesar când exista un temei legal justificat.

Art. 9 - Comunicarea datelor din evidenta populaţiei la cererea persoanelor fizice şi juridice, precum şi transmiterea unor date pentru crearea, întreţinerea, actualizarea sau exploatarea bazelor de date aparţinând altor sisteme informatice se face, cu sau fără plata, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Capitolul 2 - Cartea de identitate

Art. 10 - (1) Cartea de identitate este documentul care se eliberează cetăţeanului român cu domiciliul în România, la împlinirea virstei de 14 ani, şi cu care se face dovada identităţii şi a domiciliului.
(2) Cu cartea de identitate se poate face şi dovada cetateniei române.
(3) În relaţiile dintre cetăţeni şi orice alte persoane fizice sau persoane juridice se folosesc, pentru legitimare şi identificare, cărţi de identitate valabile, potrivit legii.
(4) Dovada identităţii, cetateniei române şi a domiciliului minorului sub 14 ani se face cu certificatul de naştere al acestuia şi cu cartea de identitate a părintelui sau a reprezentantului sau legal.
(5) În sensul prezentei legi, prin cartea de identitate se înţelege şi cartea de identitate provizorie.

Art. 11 - Cartea de identitate se întocmeşte şi se eliberează de către formatiunea de evidenta a populaţiei de la locul de domiciliu sau reşedinţa al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau a reprezentantului sau legal – în cazul minorilor sau persoanelor fizice puse sub interdicţie – şi a documentelor cu care, potrivit legii, se face dovada numelui, stării civile, cetateniei române, a domiciliului şi, după caz, a situaţiei militare.

Art. 12 - Cu cel puţin 15 zile înainte de împlinirea virstei de 14 ani, persoana fizica în cauza ori reprezentantul sau legal trebuie să solicite formatiunii de evidenta a populaţiei eliberarea cărţii de identitate, prezentind, după caz, documentele menţionate la art. 11.

Art. 13 - (1) Minorilor, care, la împlinirea virstei de 14 ani, se găsesc internati în unităţi de protecţie socială, li se eliberează cărţi de identitate prin grija administraţiei unităţilor respective, de către formaţiunile de evidenta a populaţiei pe raza cărora funcţionează unităţile de protecţie socială.
(2) În situaţia în care părinţii celor prevăzuţi la alin. (1) nu sunt cunoscuţi, la rubrica „domiciliu” se înscrie adresa unităţii de protecţie socială respective.

Art. 14 - (1) Cartea de identitate se eliberează cu termen de valabilitate de 10 ani.
(2) De la împlinirea virstei de 55 de ani, cartea de identitate se eliberează fără termen de valabilitate.

Art. 15 - (1) Orice modificări, adaugari sau menţiuni, altele decît cele prevăzute de lege, înscrise în cartea de identitate, sunt interzise şi atrag nulitatea sa.
(2) Politistul care constata una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) este obligat sa retina cartea de identitate şi sa o depună la formatiunea de evidenta a populaţiei.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1), nulitatea se constata de către orice formaţiune de evidenta a populaţiei.
(4) Personalul celorlalte autorităţi publice abilitate prin lege sa legitimeze persoane fizice, în cazul stabilirii uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), este obligat sa anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie.

Art. 16 - (1) O noua carte de identitate se eliberează:
a) la expirarea termenului de valabilitate;
b) dacă s-au modificat numele sau prenumele titularului, prenumele părinţilor, data sau locul naşterii;
c) în cazul schimbării domiciliului;
d) în cazul deteriorării;
e) în cazul distrugerii, pierderii sau furtului;
f) la expirarea sau revocarea interdicţiei titularului de a se afla în anumite localităţi;
g) când fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului;
h) în cazul anulării.
(2) Cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a cărţii de identitate, persoana fizica în cauza ori reprezentantul sau legal are obligaţia să solicite formatiunii de evidenta a populaţiei eliberarea unei noi cărţi de identitate, prezentind, după caz, documentele prevăzute la art. 11.
(3) În termenul de 15 zile de la producerea uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) – h), persoana fizica în cauza este obligată să solicite formatiunii de evidenta a populaţiei eliberarea unei noi cărţi de identitate.

Art. 17 - (1) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:
a) când persoana fizica care solicită eliberarea cărţii de identitate nu poseda toate actele necesare eliberării acesteia;
b) în cazul distrugerii, pierderii sau furtului cărţii de identitate.
(2) Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabileşte de formatiunea de evidenta a populaţiei, dar nu poate depăşi un an.

Art. 18 - În cartea de identitate se pot face menţiuni de către personalul din formaţiunile de evidenta a populaţiei, cu privire la stabilirea reşedinţei, iar la comunicarea scrisă a instanţelor judecătoreşti, şi cu privire la interdicţia de a se afla în anumite localităţi.

Art. 19 - (1) Cartea de identitate a persoanei fizice reţinute, arestata preventiv sau care executa pedepse privative de libertate se păstrează de administraţia aresturilor ori a penitenciarelor şi se restituie la punerea în libertate a titularilor acesteia.
(2) Cartea de identitate a persoanei fizice internate în instituţii de reeducare şi de protecţie socială se păstrează, pe durata internării, de către administraţia acestor instituţii.

Art. 20 - (1) Titularii cărţilor de identitate, precum şi autorităţile publice prevăzute la art. 19 sunt obligate sa ia măsuri pentru a evita deteriorarea, distrugerea, pierderea sau furtul acestora.
(2) Furtul cărţii de identitate trebuie reclamat de către persoanele fizice şi autorităţile publice menţionate în alin. (1) unităţii de poliţie pe raza căreia s-a produs, în termen de 24 de ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea, la formatiunea de evidenta a populaţiei de la locul de domiciliu sau reşedinţa a titularului.

Art. 21 - Persoana care găseşte o carte de identitate este obligată sa o depună, în termen de 48 de ore, la cea mai apropiată unitate de poliţie.

Art. 22 - Are obligaţia sa predea cartea de identitate:
a) persoana care pierde cetăţenia română ori căreia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în străinătate, la serviciul de paşapoarte, o dată cu primirea pasaportului;
b) persoana care deţine cartea de identitate a unei persoane decedate, la ofiţerul stării civile, o dată cu înregistrarea decesului. Ofiţerul stării civile este obligat sa predea cărţile de identitate primite, la formatiunea de evidenta a populaţiei, în termen de 30 de zile de la primirea acestora.

Art. 23 - (1) Cartea de identitate a unei persoane fizice nu poate fi reţinută în afară cazurilor prevăzute în prezenta lege.
(2) Este interzisă darea sau primirea cărţii de identitate drept garanţie pentru prestarea unor servicii, pentru încredinţarea unor bunuri şi valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri.

Capitolul 3 - Stabilirea şi schimbarea domiciliului şi reşedinţei cetăţenilor români cu domiciliul în România

Art. 24 - (1) Cetăţenii români cu domiciliul în România au dreptul să-şi stabilească sau să-şi schimbe domiciliul ori reşedinţa în orice localitate din ţara, în condiţiile legii.
(2) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) nu pot avea, în acelaşi timp, decît un singur domiciliu şi o singura reşedinţa. În cazul în care acestea deţin mai multe locuinţe îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele.

Art. 25 - (1) Domiciliul persoanelor fizice prevăzute în art. 24 este la adresa din localitatea unde acestea îşi au locuinta statornică.
(2) Domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte statornic.
(3) Domiciliul minorului încredinţat de instanţa judecătorească unei alte persoane rămâne la părinţii săi, iar în cazul în care aceştia au domiciliile separate şi nu se înţeleg, instanţa judecătorească decide la care dintre ei va avea domiciliul minorul.
(4) Domiciliul minorului este la reprezentantul sau legal, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se afla sub tutela.
(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică şi în cazul persoanei fizice puse sub interdicţie.

Art. 26 - Reşedinţa este locuinta la care persoanele prevăzute în art. 24 locuiesc temporar, alta decît cea de domiciliu.

Art. 27 - (1) Stabilirea domiciliului sau, după caz, înscrierea menţiunii de stabilire a reşedinţei în cartea de identitate se face la cererea persoanei fizice interesate, care declara pe propria răspundere adresa la care are locuinta asigurata.
(2) Declaraţia se da în scris şi se semnează în faţa unei persoane autorizate din cadrul formatiunii de evidenta a populaţiei.
(3) Pentru minorii şi persoanele fizice puse sub interdicţie, declaraţia prevăzută la alin. (2) se da şi se semnează de părinţi sau de reprezentanţii lor legali.
(4) În cazurile de imposibilitate de scriere sau de semnare se face menţiune despre aceasta.
(5) Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei se înscrie în fişa de evidenta a populaţiei şi în Registrul permanent de evidenta a populaţiei.

Art. 28 - Persoana care îşi schimba domiciliul este obligată ca, în termen de 15 zile de la data mutării la noua adresa, să se prezinte la formatiunea de evidenta a populaţiei pentru eliberarea unei noi cărţi de identitate.

Art. 29 - (1) Persoana care locuieşte temporar mai mult de 45 de zile la alta adresa decît cea de domiciliu este obligată să se prezinte la formatiunea de evidenta a populaţiei pentru înscrierea, în cartea de identitate şi în documentele de evidenta, a menţiunii de stabilire a reşedinţei.
(2) Menţiunea de stabilire a reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată, dar nu mai mare de un an, şi are valabilitate pe timpul cît persoana locuieşte la reşedinţa stabilită. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei.

Art. 30 - Se exceptează de la obligaţia prevăzută la art. 29:
a) persoana care locuieşte o perioadă mai mare decît cea prevăzută la art. 29 alin. (1), dar nu mai mult de 60 de zile, în interesul serviciului, la odihna sau tratament;
b) elevul şi studentul aflaţi în vacanta;
c) persoana internată pentru îngrijirea sănătăţii;
d) cadrul militar activ care locuieşte în interesul serviciului în alta localitate decît cea de domiciliu, indiferent de durata.

Art. 31 - (1) Evidenta locatarilor prin cartea de imobil se tine în următoarele categorii de imobile:
a) destinate cazarii în comun;
b) care servesc total sau parţial ca locuinta, situate în municipii, oraşe sau în comunele din zona de frontieră;
c) care servesc total sau parţial ca locuinta, situate în celelalte localităţi, dacă dispun de mai multe unităţi locative.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile locatarilor imobilelor situate în incinta unităţilor militare, a sediilor misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare sau în locuintele ocupate exclusiv de membrii acestora.
(3) Organizarea activităţii de ţinere a evidentei locatarilor prin cartea de imobil revine Ministerului de Interne, prin unităţile de poliţie. Proprietarul, administratorul de imobil sau unul dintre locatari, desemnat de aceştia, căruia i-a fost încredinţată cartea de imobil, are obligaţia sa înscrie, pe baza cărţilor de identitate, persoanele care domiciliază sau au reşedinţa în imobilul respectiv şi sa o prezinte, la cerere, organelor abilitate ale Ministerului de Interne.
(4) Cartea de imobil se întocmeşte în doua exemplare, dintre care unul se păstrează la responsabilul cărţii de imobil, iar celălalt la unitatea locală de poliţie.

Art. 32 - Persoanele care locuiesc în imobil sunt obligate să prezinte cartea de identitate responsabilului cărţii de imobil, în vederea luării în evidenta.

Art. 33 - Persoanele care îşi schimba domiciliul sau reşedinţa sunt obligate sa ceara înscrierea în cartea de imobil, la noua locuinta, în termen de 5 zile de la sosire.

Art. 34 - La hoteluri şi alte locuri de cazare în comun, înscrierea în cartea de imobil se face la sosire, prin grija proprietarului sau administratorului acestora, după caz.

Art. 35 - Unităţile de protecţie socială, casele de copii, şcolile de reeducare, alte instituţii sau persoane fizice care interneaza, primesc pentru îngrijire sau gazduire persoane care nu poseda acte de identitate şi, datorită stării fizice sau psihice în care se afla, nu pot fi identificate sunt obligate sa anunţe imediat formatiunea de evidenta a populaţiei de care aparţin, în vederea luării acestora în evidenta provizorie, până la stabilirea identităţii lor.

Art. 36 - În cazul în care se schimba denumirea localităţilor şi a strazilor, cheltuielile pentru schimbarea cărţii de identitate vor fi suportate de instituţiile publice care au propus schimbarea denumirilor.

Capitolul 4 - Sancţiuni

Art. 37 - Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală a persoanelor vinovate.

Art. 38 - Declararea necorespunzătoare a adevărului privind domiciliul sau reşedinţa constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor din Codul penal.

Art. 39 - Constituie contravenţii la dispoziţiile prezentei legi şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 47, cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei;
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 12, 16 alin. (2) şi (3), art. 20, 21 şi 31 alin. (3), cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei;
c) nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 22, 23, 32, 33, 34 şi 35, cu amendă de la 40.000 lei la 80.000 lei;
d) nerespectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1), art. 28, 29 şi 45, cu amendă de la 75.000 lei la 150.000 lei.

Art. 40 - Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 39 se face de către ofiţerii şi subofiterii de poliţie abilitaţi, care aplica şi amenda.

Art. 41 - Contravenţiilor prevăzute în prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27.

Capitolul 5 - Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 42 - Forma şi conţinutul cărţii de identitate, a cărţii de imobil şi a fisei de evidenta a populaţiei se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne.

Art. 43 - (1) Formaţiunile de evidenta a populaţiei comunică direcţiilor judeţene de statistica sau, după caz, Direcţiei generale de statistica a municipiului Bucureşti, datele necesare pentru statistica demografică, referitoare la persoanele fizice care îşi schimba domiciliul ori reşedinţa dintr-o localitate în alta sau dintr-un sector în altul, în municipiul Bucureşti.
(2) Forma şi cuprinsul imprimatelor folosite pentru comunicarea datelor, precum şi periodicitatea şi circuitul lor se stabilesc de Ministerul de Interne şi Comisia Naţionala pentru Statistica.

Art. 44 - Cererile misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare acreditate în România şi ale misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de cariera ale României, referitoare la identificarea unor persoane fizice, se soluţionează de către Ministerul de Interne, prin Direcţia de evidenta a populaţiei.

Art. 45 - Persoana care din diferite motive locuieşte la alta adresa decît cea menţionată în buletinul de identitate este obligată, ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să solicite formatiunii de evidenta a populaţiei înscrierea adresei unde domiciliază efectiv.

Art. 46 - Până la preschimbarea în totalitate a actualelor buletine de identitate, în acestea se pot face menţiuni cu privire la schimbarea numelui şi prenumelui părinţilor, data sau locul naşterii, de către primari şi alte persoane care, potrivit legii, îndeplinesc funcţia de ofiţer al stării civile.

Art. 47 - Persoana care nu are menţionat codul numeric personal în buletinul de identitate este obligată să se prezinte, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la formatiunea de evidenta a populaţiei, de la locul de domiciliu, pentru transcrierea acestuia din fişa personală de evidenta.

Art. 48 - Ministerul de Interne împreună cu Departamentul pentru Administraţie Publică Locală, Ministerul Justiţiei şi cu Ministerul Afacerilor Externe vor elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, norme metodologice pentru stabilirea conţinutului, fluxului documentelor şi a nomenclatoarelor unitare, care să asigure ţinerea în actualitate a evidentei şi Registrului permanent de evidenta a populaţiei.

Art. 49 - Organizarea activităţii de eliberare a cărţilor de identitate, procedura de preschimbare esalonata a buletinelor de identitate actuale, precum şi aspectele privind termenele de valabilitate a acestora se vor stabili prin hotărâre a Guvernului.

Art. 50 - La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 5/1971 cu privire la actele de identitate ale cetăţenilor români, precum şi procedura schimbării domiciliului şi a reşedinţei şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 11 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI
DAN VASILIU

Bucureşti, 25 septembrie 1996.
Nr. 105.