EMITENT: PARLAMENT
Publicat în M.O. nr. 263 din 28 octombrie 1996

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Art. 1 - Se instituie obligaţia declarării averii pentru demnitari, magistraţi, funcţionari publici şi unele persoane cu funcţii de conducere din regiile autonome, Fondul Proprietăţii de Stat, Banca Naţionala a României şi băncile cu capital de stat, total sau majoritar, precum şi procedura controlului averilor acestora în cazul în care exista dovezi certe ca unele bunuri ori valori nu au fost dobîndite în mod licit.


Art. 2 - Preşedintele României, deputaţii, senatorii, membrii Guvernului, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi cei asimilaţi acestora, magistraţii, consilierii judeţeni şi locali, primării, funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor publice centrale ori locale, membrii consiliilor de administraţie şi persoanele care deţin funcţii de conducere, de la directori, inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome de interes naţional sau local, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, Fondului Proprietăţii de Stat, Băncii Naţionale a României, băncilor cu capital de stat, total sau majoritar, au obligaţia să-şi declare averea, în condiţiile prezentei legi.

Art. 3 - (1) Declaraţia de avere se face în scris, pe propria răspundere, şi cuprinde bunurile proprii, bunurile comune şi cele deţinute în indiviziune, precum şi cele ale copiilor aflaţi în întreţinere, potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) Declaraţia de avere se depune în termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii în funcţie. În situaţia funcţiilor eligibile, care presupun validarea, depunerea declaraţiei se face înaintea acesteia.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care exercită funcţiile prevăzute la art. 2 vor depune declaraţia de avere.

Art. 4 - (1) Preşedintele României depune declaraţia de avere la preşedintele Curţii Constituţionale.
(2) Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi primul-ministru depun declaraţia de avere la Preşedintele României.
(3) Deputaţii şi senatorii depun declaraţia de avere la preşedintele Camerei din care fac parte.
(4) Membrii Guvernului depun declaraţia de avere la primul-ministru.
(5) Funcţionarii publici şi persoanele cu funcţii de conducere prevăzute la art. 2 depun declaraţia de avere la autoritatea publică sau, după caz, la persoana care, potrivit Constituţiei sau legii, a emis actul de numire în funcţie.
(6) Consilierii judeţeni şi locali, precum şi primării depun declaraţia de avere la prefecţi.
(7) Autoritatea publică sau persoana indreptatita sa primească şi sa păstreze declaraţia de avere va elibera depunatorului o dovadă de primire.

Art. 5 - (1) Declaraţia de avere reprezintă un act personal şi irevocabil.
(2) Declaraţia de avere este confidenţială şi nu poate fi consultata decît în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 6 - (1) Persoanele menţionate la art. 2 au obligaţia ca, la încheierea mandatului sau la încetarea activităţii, să depună o noua declaraţie cu privire la averea pe care o deţin la acea data.
(2) Declaraţia prevăzută la alin. (1) va cuprinde şi actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit, făcute în timpul exercitării mandatului sau al îndeplinirii funcţiei, a bunurilor de valoare cuprinse în declaraţie.
(3) Persoanele prevăzute la art. 4 alin. (5) au obligaţia sa actualizeze declaraţia din 4 în 4 ani.
(4) Nedepunerea declaraţiei din motive imputabile, în termen de 15 zile de la încetarea activităţii, conduce la declanşarea din oficiu a procedurii de control.


Art. 7 - În cazul în care între averea declarata la data investirii sau numirii în funcţie a persoanelor prevăzute la art. 2 şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei se constata diferenţe vadite şi exista dovezi certe ca unele bunuri ori valori nu puteau fi dobîndite din veniturile legale realizate de persoana în cauza sau pe alte cai licite, averea este supusă controlului, în condiţiile prezentei legi.

A. Comisia de cercetare
Art. 8 - (1) Pe lângă fiecare curte de apel va funcţiona o comisie de cercetare a averilor, formată din:
– doi judecători de la curtea de apel, desemnaţi de preşedintele acesteia, dintre care unul în calitate de preşedinte;
– un procuror de la parchetul care funcţionează pe lângă curtea de apel, desemnat de primul-procuror al acestui parchet.
(2) Preşedintele şi membrii comisiei de cercetare sunt desemnaţi pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeaşi perioadă şi de către aceleaşi persoane vor fi desemnaţi şi trei supleanţi, care vor înlocui pe titulari în cazul în care aceştia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrările comisiei de cercetare.
(3) Comisia de cercetare are un secretar desemnat de preşedintele curţii de apel dintre grefierii acestei instanţe.

Art. 9 - (1) Comisia de cercetare va începe acţiunea de control de îndată ce este sesizată cu o cerere de cercetare.
(2) Cererea de cercetare poate fi facuta de către:
a) primul-procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel sau conducătorul autorităţii publice la care a funcţionat ori funcţionează cel a cărui avere este supusă cercetării;
b) persoanele care ocupa funcţiile sau demnităţile publice prevăzute la art. 2 şi cărora li s-au adus imputari publice cu privire la provenienţă averii pe care o deţin.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a) pot fi sesizate de către orice cetăţean care are cunoştinţa şi care furnizează indicii certe ca o persoană dintre cele prevăzute la art. 2 a dobândit bunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobîndi din veniturile legale realizate de persoanele în cauza sau pe alte cai licite.
(4) Cererile de cercetare se adresează comisiei de cercetare de pe lângă curtea de apel în raza căreia domiciliază persoana a carei avere este supusă controlului.
(5) Sesizările anonime nu pot conduce la declanşarea acţiunii de control al averii.

Art. 10 - Dacă persoana a carei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde şi asupra averii şi veniturilor dobîndite de celălalt soţ. Sunt supuse controlului şi bunurile de valoare ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori şi afinii de acelaşi grad, precum şi cele transmise cu titlu gratuit către orice persoană.

Art. 11 - Cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoţită de acte doveditoare.

Art. 12 - (1) Actele şi lucrările comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana în cauza poate lua cunoştinţa de actele şi lucrările dosarului şi poate fi asistată de avocat.
(2) Preşedintele dispune citarea de urgenta, în faţa comisiei de cercetare, a persoanei care a făcut cererea de cercetare sau a reprezentantului acesteia, precum şi a celui a cărui avere este supusă cercetării şi a soţului sau sotiei, după caz, pentru a fi ascultaţi. Comisia de cercetare poate cita orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru lămurirea provenientei bunurilor celui cercetat şi poate solicita autorităţilor publice sau oricărei alte persoane juridice informaţii necesare pentru soluţionarea cauzei. Cei care, în perioada supusă controlului, au dobândit bunuri de la persoana în cauza vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.
(3) Comisia de cercetare poate efectua cercetări locale sau poate dispune efectuarea unei expertize pentru lămurirea cauzei.
(4) Cercetările efectuate de alte persoane decît membrii comisiei de cercetare sunt nule.

Art. 13 - (1) Cei citaţi în faţa comisiei de cercetare vor fi ascultaţi pe rind şi vor prezenta dovezile care au stat la baza cererii de cercetare. Persoana a carei avere este supusă cercetării va putea produce în faţa comisiei probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către comisie şi, dacă considera necesar, poate depune o declaraţie în care va arata veniturile realizate şi modul dobândirii averii.
(2) Comisia de cercetare poate dispune măsuri asiguratorii prin care să împiedice înstrăinarea bunurilor ce aparţin persoanei a carei avere este supusă controlului, precum şi a celor aparţinând persoanelor prevăzute la art. 10, dacă din probele administrate rezultă ca aceste măsuri sunt necesare.
(3) Măsura de indisponibilizare poate fi totală sau parţială şi poate fi luată şi în cazul depozitelor şi certificatelor bancare sau C.E.C.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) încetează la data rămânerii definitive a ordonanţei de clasare.

Art. 14 - (1) Comisia de cercetare hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării, pronuntind o ordonanţa motivată, prin care poate dispune:
a) trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a carei avere este supusă controlului, dacă constata, pe baza probelor administrate, ca dobindirea unei cote-părţi din aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter licit;
b) clasarea cauzei, când constata ca provenienţă bunurilor este justificată;
c) suspendarea cercetării şi trimiterea cauzei parchetului competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni.
(2) Ordonanţa de clasare se comunică părţilor şi parchetului de pe lângă curtea de apel, în raza căreia funcţionează comisia.

Art. 15 - Controlul se reia de către comisia de cercetare, dacă:
a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la o soluţie contrară;
b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor, în situaţia prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c), nu sesizează instanţa penală.

B. Instanţa de judecată
Art. 16 - (1) Preşedintele curţii de apel sau preşedintele secţiei, primind dosarul, fixează termen de judecată şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de cercetare. Statul, prin Ministerul Finanţelor, va fi întotdeauna citat în instanţa. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) Judecătorii şi procurorul care au făcut parte din comisia de cercetare nu pot participa la judecata.

Art. 17 - (1) Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate în faţa comisie de cercetare. La prima zi de înfăţişare, părţile pot solicita probe noi şi curtea de apel va putea dispune încuviinţarea acestora, acordind un nou termen.
(2) Până la soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a fost luată în condiţiile art. 13.

Art. 18 - (1) Dacă se constată că dobindirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea bunului, stabilită de instanţa pe bază de expertiza. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanţa va stabili şi termenul de plată.
(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, instanţa trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul sa pună în mişcare acţiunea penală.
(3) În cazul în care se constată că provenienţă bunurilor este justificată, instanţa hotărăşte închiderea dosarului.

C. Cai de atac
Art. 19 - (1) Împotriva ordonanţei de clasare a comisie de cercetare, părţile interesate, Ministerul Finanţelor şi procurorul pot face recurs la Curtea Suprema de Justiţie, în termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Ordonanţa de trimitere a cauzei spre soluţionare instanţei nu poate fi atacată cu recurs decît o dată cu sentinta pronunţată asupra fondului.

Art. 20 - Sentinţele curţii de apel pot fi atacate cu recurs de către părţile interesate, Ministerul Finanţelor şi procuror, în termen de 15 zile de la comunicare, la Curtea Suprema de Justiţie.


Art. 21 - (1) Cercetarea averii Preşedintelui României, a deputaţilor, senatorilor, membrilor Guvernului, secretarului general al Guvernului, conducătorilor organelor centrale numiţi de preşedinte, de Parlament sau de primul-ministrul, a judecătorilor Curţii Constituţionale, consilierilor de conturi, membrilor Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi şi procurorilor financiari de pe lângă aceasta, a magistraţilor de la Curtea Suprema de Justiţie şi de la Parchetul General de pe lângă aceasta, precum şi de la curţile de apel şi de la parchetele de pe lângă acestea, aflaţi în funcţie, se face de către o comisie specială formată din:
– doi judecători de la Curtea Suprema de Justiţie, desemnaţi de preşedintele acestei curţi, dintre care unul în calitate de preşedinte;
– un procuror din Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, desemnat de procurorul general.
(2) Preşedintele şi membrii comisiei sunt desemnaţi pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeaşi perioadă şi de către aceleaşi persoane vor fi desemnaţi şi trei supleanţi.
(3) Comisia are un secretar desemnat de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie dintre magistraţii-asistenţi.

Art. 22 - Cererea de cercetare poate fi facuta de către:
a) ministrul justiţiei sau procurorul general;
b) persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1), în cazul în care averea lor a format obiectul unor imputari publice.

Art. 23 - Comisia va proceda la cercetarea averii persoanelor în cauza, de îndată ce va fi sesizată potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 9-15.

Art. 24 - (1) Cauzele privind persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1) se judeca la Curtea Suprema de Justiţie, în complet format din trei judecători desemnaţi de preşedintele acestei curţi.
(2) Recursurile se judeca în complet format din nouă judecători.
(3) Dispoziţiile art. 16-20 se aplică în mod corespunzător.

Art. 25 - Averea Preşedintelui României va putea fi cercetata numai după încetarea exercitării mandatului, iar pe durata acestuia, numai la solicitarea sa sau pe baza hotărârii Parlamentului României, adoptată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. În acest ultim caz, Preşedintele României poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se imputa.


Art. 26 - (1) Dispozitivul hotărârii judecătoreşti, rămasă irevocabilă, prin care se constata provenienţă ilicită a unor bunuri, se comunică organului fiscal de la domiciliul persoanei a carei avere a fost cercetata, în vederea executării.
(2) Bunurile confiscate se vor valorifica prin vînzare la licitaţie, sumele obţinute facindu-se venit la bugetul de stat. Preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic decît valoarea bunului, stabilită de instanţa pe bază de expertiza.
(3) Vînzarea bunurilor şi încasarea debitelor stabilite în condiţiile prezentei legi se efectuează de către organele fiscale, în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la executarea silită împotriva persoanelor fizice pentru neachitarea creanţelor băneşti datorate statului.
(4) Cheltuielile făcute pentru depozitarea, conservarea şi valorificarea bunurilor confiscate se scad din sumele obţinute din vânzarea acestora.

Art. 27 - În cazul în care bunurile confiscate sunt obiecte din metale rare sau pietre preţioase, titluri de valoare, mijloace de plată străine, obiecte de arta, colecţii de valoare şi obiecte de muzeu, acestea se depun la Banca Naţionala a României sau, după caz, la Ministerul Culturii, în vederea valorificării prin vînzare la licitaţie.

Art. 28 - (1) Procedura de cercetare şi de judecare a provenientei bunurilor, începută asupra unei persoane, continua şi împotriva moştenitorilor acesteia.
(2) Cercetarea poate fi pornită şi direct împotriva moştenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii. Moştenitorii răspund numai în limita valorii avutului succesoral.
(3) Cererea de cercetare a averii unei persoane, care a deţinut o demnitate sau o funcţie publică dintre cele prevăzute în prezenta lege, poate fi facuta în termen de cel mult 5 ani de la data încheierii mandatului sau a eliberării din funcţie.

Art. 29 - Toate actele de procedura în aceasta materie sunt scutite de orice taxa de timbru, iar în cazul valorificării bunurilor prin vînzare la licitaţie, nu se percepe taxa pe valoarea adăugată.

Art. 30 - Sumele necesare pentru efectuarea expertizelor dispuse din oficiu se avanseaza dintr-un fond prevăzut în bugetul Ministerului Justiţiei, în cazul clasarii cauzei ele suportindu-se din bugetul de stat.

Art. 31 - Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu prevederile Codului de procedura civilă şi cu cele privind executarea creanţelor bugetare.

Art. 32 - Ordonanţa de clasare a comisiei de cercetare sau, după caz, hotărârea instanţei de judecată irevocabilă, prin care se constată că provenienţă bunurilor este justificată, va fi publicată în Monitorul Oficial al României.

Art. 33 - (1) Persoana a carei avere a fost declarata, în total sau în parte, nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, va fi destituita sau revocată, după caz, din funcţia pe care o deţine.
(2) Deputatul sau senatorul a cărui avere a fost declarata nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este considerat incompatibil.

Art. 34 - În sensul prezentei legi, funcţionar public este persoana numita sau aleasă într-o funcţie publică, cu caracter de permanenta, în serviciul unei autorităţi publice centrale sau locale ori într-o instituţie publică subordonata acesteia. Funcţionari publici pot fi şi în cadrul regiilor autonome.

Art. 35 - (1) Fapta aceluia care, în sesizarea adresată persoanelor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) şi la art. 22 lit. a), face afirmaţii mincinoase cu privire la caracterul ilicit al provenientei bunurilor unei persoane fizice ce ocupa una dintre funcţiile prevăzute la art. 2, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Producerea ori ticluirea de probe mincinoase cu privire la caracterul ilicit al provenientei bunurilor unei persoane ce ocupa una dintre funcţiile publice prevăzute la art. 2 se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.

Art. 36 - Fapta persoanelor prevăzute la art. 2, de a face declaraţii de avere care nu corespund adevărului, constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal.

Art. 37 - Fapta persoanei care primeşte, păstrează sau deţine declaraţiile de avere prevăzute de prezenta lege, de a publică sau de a divulga, în orice alt mod, în tot sau în parte, conţinutul acestora, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Art. 38 - Persoanele prevăzute la art. 2, care au ocupat posturi publice similare după 1 ianuarie 1990, având, potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligaţia declarării averii, pot fi supuse controlului averilor, potrivit procedurii stabilite prin prezenta lege, dacă sunt dovezi certe ca unele bunuri şi valori ale acestora nu au fost dobîndite în mod licit.

Art. 39 - Magistraţii care fac parte din comisiile prevăzute la art. 8 şi 21, precum şi grefierii care efectuează lucrările pentru aceste comisii beneficiază de indemnizaţia prevăzută la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti.

Art. 40 - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 18/1968 privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit, dispoziţiile art. 68 alin. (3) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, art. 69 din Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991 şi Hotărârea Guvernului nr. 473/1993 privind declararea averilor de către funcţionarii publici din cadrul autorităţilor puterii executive, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 2 octombrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER SUIAN

Bucureşti, 16 octombrie 1996.
Nr. 115.

anexa-legea-nr-115-1996
Notă *) Prin familie, în sensul prezentei declaraţii, se înţelege soţul, sotia şi copiii în întreţinere.
Notă **) Dacă se afla în indiviziune, se va arata cota-parte.
Notă ***) Pe principalele categorii (arabil, vii, livezi, teren pentru construcţii etc.).
Notă ****) Inclusiv la firme din alte tari.