Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă

Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă
EMITENT: PARLAMENT
Publicat în M.O. nr. 259 din 24 octombrie 1996

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 - Dispoziţii generale

Art. 1 - (1) Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronala, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
(2) În sensul prezentei legi, prin termenul de patron se înţelege persoana fizica şi persoana juridică care angajează salariaţi prin încheierea contractelor individuale de muncă.
(3) Persoanele juridice care angajează salariaţi mai sunt denumite în prezenta lege şi unităţi.

Art. 2 - (1) Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natura să asigure protecţia socială a salariaţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, ori evitarea declanşării grevelor.
(2) Fac parte din contractele colective de muncă şi acordurile dintre părţile semnatare ale contractelor colective de muncă, prin care se soluţionează conflicte colective de muncă.
(3) Contractul colectiv de muncă poate cuprinde şi prevederi referitoare la protecţia celor aleşi sau delegaţi în organele de conducere ale sindicatelor, respectiv a reprezentanţilor salariaţilor aleşi potrivit prevederilor art. 20.

Art. 3 - (1) Negocierea colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepţia unităţii care are mai puţin de 21 de salariaţi.
(2) Negocierea colectivă are loc în fiecare an, după cum urmează:
a) după cel puţin 12 luni de la data negocierii precedente neurmate de încheierea contractului colectiv de muncă sau de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, după caz;
b) cu cel mult două luni înaintea expirării contractelor colective de muncă încheiate pe un an.
(3) Negocierea colectivă va avea ca obiect: salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.
(4) Iniţiativa negocierii aparţine patronului.
(5) În cazul în care patronul nu angajează negocierea, aceasta are loc la cererea organizaţiei sindicale sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz, în termen de 15 zile de la formularea cererii.

Art. 4 - (1) În termen de 15 zile de la data formulării cererii de către organizaţia sindicala sau de către reprezentanţii salariaţilor, patronul trebuie să convoace părţile în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.
(2) La prima reuniune a părţilor se precizează:
a) informaţiile pe care patronul le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali sau ai salariaţilor şi data la care urmează a îndeplini aceasta obligaţie; informaţiile trebuie să permită o analiza comparata a situaţiei locurilor de muncă, a clasificarii profesiilor şi meseriilor, a nivelului de salarizare, a duratei timpului de lucru şi a organizării programului de lucru;
b) locul şi calendarul reuniunilor.

Art. 5 - Neîndeplinirea de către patron a obligaţiei de a negocia constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 1.000.000 lei şi 5.000.000 lei.

Art. 6 - Constatarea şi sancţionarea contravenţiei prevăzute la art. 5 se fac potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, de către personalul din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, din direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene, respectiv din Direcţia generală de muncă şi protecţie socială a municipiului Bucureşti, împuternicit prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.

Art. 7 - (1) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt legale şi libere.
(2) Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor.

Art. 8 - (1) Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
(3) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
(4) Prevederile legale ale contractelor colective de muncă au un caracter minimal pentru părţilor contractante.

Capitolul 2 - Câmpul de aplicare a contractelor colective de muncă

Art. 9 - Prevederilor contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicala din unitate.

Art. 10 - (1) Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităţilor, ramurilor de activitate şi la nivel naţional.
(2) Contractele colective de muncă se pot încheia şi la nivelul unor grupuri de societăţi comerciale şi regii autonome, denumite în continuare grupuri de unităţi, dacă sunt constituite asociaţii patronale organizate la acest nivel.

Art. 11 - (1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toţi salariaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţile din ţara, în cazul contractelor colective de muncă la nivel naţional.
(2) La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art. 10 se încheie un singur contract colectiv de muncă.
(3) Prin contractul colectiv de muncă părţile pot conveni constituirea unui fond din contribuţia patronatului, destinat activităţilor în domeniul negocierilor colective.

Art. 12 - (1) Contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, dacă prin lege se prevede că unele drepturi ale salariaţilor încadraţi în aceste unităţi se stabilesc prin negocieri colective.
(2) Contractele colective de muncă ale salariaţilor instituţiilor bugetare se pot încheia la nivelul unităţilor, la nivelul administraţiei sau serviciilor publice locale, pentru instituţiile din subordinea acestora, şi la nivel departamental, pentru instituţiile subordonate.

Art. 13 - (1) Părţile au obligaţia sa precizeze, în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unităţi şi de ramura de activitate, unităţile în cadrul cărora se aplică clauzelor negociate.
(2) În cazul contractelor colective de muncă încheiate la nivelul ramurilor de activitate, unităţile componente ale acestora se stabilesc şi se precizează de către părţile care negociaza contractul colectiv de muncă, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Capitolul 3 - Părţile şi reprezentarea acestora la negocierea şi la încheierea contractelor colective de muncă

Art. 14 - Părţile contractului colectiv de muncă sunt patronul şi salariaţii, reprezentate după cum urmează:
a) patronul:
– la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;
– la nivel de grup de unităţi, de ramura şi la nivel naţional, de către asociaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
b) salariaţii:
– la nivel de unitate, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat sau nu toţi salariaţii sunt membri de sindicat, prin reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, după caz;
– la nivelul grupurilor de unităţi şi al ramurilor, de către organizaţiile sindicale de tip federativ, legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi;
– la nivel naţional, de către organizaţiile sindicale de tip confederativ, legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.

Art. 15 - (1) La negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional, de ramura sau de grup de unităţi participa asociaţiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) la nivel naţional:
– au independenta organizatorică şi patrimonială;
– reprezintă patroni ale căror unităţi funcţionează în cel puţin jumătate din numărul total al judeţelor, inclusiv municipiul Bucureşti;
– reprezintă patroni ale căror unităţi îşi desfăşoară activitatea în cel puţin 25% din ramurile de activitate;
– reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 10% din efectivul salariaţilor din economia naţionala;
b) la nivel de ramura:
– au independenta organizatorică şi patrimonială;
– reprezintă patroni ale căror unităţi cuprind minimum 10% din numărul salariaţilor din ramura respectiva.
(2) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate se constata de către Tribunalul Municipiului Bucureşti, la cererea asociaţiei patronale. Hotărârea este supusă numai recursului.

Art. 16 - Asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional sunt reprezentative şi la nivelul ramurilor şi al grupurilor de unităţi prin intermediul organizaţiilor de tip federativ, componente.

Art. 17 - (1) La negocierea contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramura şi de unitate participa organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) la nivel naţional:
– au statut legal de organizaţii sindicale de tip confederativ;
– au independenta organizatorică şi patrimonială;
– au în componenta organizaţii sindicale din cel puţin jumătate din numărul total al judeţelor, inclusiv municipiul Bucureşti;
– au în componenta organizaţii sindicale din cel puţin 25% din numărul ramurilor de activitate;
– organizaţiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puţin egal cu 5% din efectivul salariaţilor din economia naţionala;
b) la nivel de ramura:
– au statut legal de organizaţii sindicale de tip federativ;
– au independenta organizatorică şi patrimonială;
– organizaţiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puţin egal cu 7% din efectivul salariaţilor din ramura respectiva;
c) la nivel de unitate:
– au statut legal de organizaţie sindicala;
– numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin 50% din numărul salariaţilor unităţii.
(2) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor sindicale se constata, la cererea acestora, de către instanţele judecătoreşti, după cum urmează:
a) la nivel naţional şi de ramura, de către Tribunalul Municipiului Bucureşti;
b) la nivel de unitate, de către judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul unităţii.
(3) Hotărârea este supusă numai recursului.

Art. 18 - (1) Organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional sunt reprezentative şi la nivelul ramurilor şi al grupurilor de unităţi în care au organizaţii componente de tip federativ. Sunt, de asemenea, reprezentative şi federaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b).
(2) În mod corespunzător, organizaţiile sindicale reprezentative la nivelul ramurilor sunt reprezentative şi la nivelul grupurilor de unităţi în care au organizaţii sindicale proprii.

Art. 19 - La nivelul ramurilor de activitate ale economiei naţionale, fiecare organizaţie sindicala de tip confederativ, precum şi fiecare asociaţie de unităţi, care sunt reprezentative la nivel naţional, vor desemna o singura organizaţie sindicala, respectiv asociaţie de unităţi reprezentativa, sa participe la negocierea şi la încheierea contractelor colective de muncă.

Art. 20 - Contractul colectiv de muncă se poate încheia şi în unităţile în care nu exista organizaţii sindicale sau acestea nu îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate prevăzute la art. 18 alin. (2). În acest caz, salariaţii îşi aleg reprezentanţii la negociere prin vot secret. La alegerea reprezentanţilor salariaţilor vor participa cel puţin jumătate plus unu din numărul total al salariaţilor. Reprezentanţii salariaţilor sunt desemnaţi în raport cu numărul voturilor obţinute.

Art. 21 - Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional, părţile stabilesc ramurile de activitate ale economiei naţionale şi criteriile potrivit cărora unităţile fac parte din aceste ramuri, pe baza avizului consultativ al Comisiei Naţionale pentru Statistica.

Art. 22 - La negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă în instituţiile bugetare, părţile sunt reprezentate după cum urmează:
a) de către conducătorul instituţiei bugetare sau de către locţiitorul de drept al acestuia;
b) de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau de către reprezentanţii salariaţilor aleşi conform prevederilor art. 20.

Capitolul 4 - Încheierea contractelor colective de muncă

Art. 23 - (1) Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinata, care nu poate fi mai mica de 12 luni sau pe durata unei lucrări determinate.
(2) La expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul colectiv de muncă, părţile pot hotărî prelungirea aplicării acestuia, în condiţiile în care a fost încheiat sau în alte condiţii ce vor fi convenite.

Art. 24 - (1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate.
(2) Nulitatea clauzelor contractuale se constata de către instanţa judecătorească competenţa, la cererea părţii interesate.
(3) În cazul constatării nulităţii unor clauze de către instanţa judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective.
(4) Până la renegocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz.

Art. 25 - (1) Contractul colectiv de muncă se încheie în forma scrisă, se semnează de către părţi, se depune şi se înregistrează la direcţia de muncă şi protecţie socială judeteana sau la Direcţia generală de muncă şi protecţie socială a municipiului Bucureşti, după caz.
(2) Contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor de activitate sau la nivel naţional se depun şi se înregistrează la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
(3) Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării. Părţile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară zilei de înregistrare a contractului.

Art. 26 - (1) Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate, dacă:
a) sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art. 13;
b) părţile nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate;
c) nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere.
(2) Contractele colective de muncă vor fi înregistrate fără semnatura tuturor reprezentanţilor părţilor, dacă:
a) unele asociaţii patronale reprezentative sau organizaţii sindicale reprezentative au fost invitate la negociere şi nu s-au prezentat;
b) unele asociaţii patronale reprezentative sau organizaţii sindicale reprezentative au participat la negocieri, au fost de acord cu clauzele negociate, dar refuza semnarea contractelor.

Art. 27 - (1) La înregistrarea contractelor colective de muncă, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, direcţiile teritoriale de muncă şi protecţie socială vor verifica dacă acestea conţin clauze negociate, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 8.
(2) În cazul în care se constată că în contractele colective de muncă exista asemenea clauze, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, direcţia teritorială de muncă şi protecţie socială are obligaţia sa sesizeze acest fapt părţilor contractante.

Art. 28 - Împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, partea nemultumita se poate adresa instanţelor judecătoreşti, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Art. 29 - Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi de ramura se va publică în Monitorul Oficial al României, în termen de 30 de zile de la înregistrare. În acest sens, Regia Autonomă „Monitorul Oficial” va edita partea a V-a a Monitorului Oficial al României, în care se vor publică numai contractele colective de muncă.

Capitolul 5 - Executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului colectiv de muncă

Art. 30 - (1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
(2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

Art. 31 - (1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de cîte ori părţile convin acest lucru.
(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează şi devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor.

Art. 32 - Executarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se suspenda pe durata grevei, dacă nu este posibila continuarea activităţii de către salariaţii care nu participa la greva.

Art. 33 - (1) Contractul colectiv de muncă încetează:
a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia;
b) la data comasarii, divizării, dizolvării sau constatării falimentului unităţii;
c) prin acordul părţilor.
(2) Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voinţa al părţilor.
(3) Încetarea sau suspendarea contractului colectiv de muncă va fi notificată, în termen de 5 zile, organului la care acesta a fost depus pentru înregistrare.

Capitolul 6 - Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 34 - Litigiile în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă şi se soluţionează, în prima instanţa, de judecătorie.

Art. 35 - Cererile referitoare la înregistrarea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea unor clauze cuprinse în contractele colective de muncă, formulate în faţa instituţiilor publice, instanţelor judecătoreşti şi altor organe ale statului sunt scutite de taxa de timbru.

Art. 36 - (1) Reprezentativitatea asociaţiilor patronale şi organizaţiilor sindicale, stabilită în condiţiile prezentei legi, este valabilă pe durata negocierii şi aplicării contractului colectiv de muncă.
(2) Hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care se constata reprezentativitatea unor parteneri sociali, se comunică Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, care va tine evidenta acestora.

Art. 37 - (1) Contractele colective de muncă înregistrate la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la direcţiile judeţene de muncă şi protecţie socială ori la Direcţia generală de muncă şi protecţie socială a municipiului Bucureşti, la data intrării în vigoare a prezentei legi, produc efecte până la data implinirii termenului pe durata căruia au fost încheiate.
(2) Modificarea ori prelungirea contractelor colective de muncă prevăzute la alin. (1) este posibila numai dacă nu contravine procedurilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 38 - Legea nr. 13/1991 privind contractul colectiv de muncă se abroga.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 23 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
ION SOLCANU

Bucureşti, 16 octombrie 1996.
Nr. 130.