Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar

Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar
EMITENT: PARLAMENT
Publicat în M.O. nr. 289 din 6 august 1998

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 - Dispoziţii generale

Art. 1 - (1) Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberala şi independenta, cu organizarea autonomă. Este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în cadrul forurilor profesionale reprezentate de Colegiul Medicilor Veterinari şi de Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România.
(2) Profesiunea de medic veterinar se exercită de către persoane cu cetăţenie română, posesoare de diplome de doctor – medic veterinar, precum şi de către cetăţeni străini a căror diploma este recunoscută legal şi care sunt atestaţi de către Colegiul Medicilor Veterinari sa practice aceasta profesiune pe teritoriul României.

Art. 2 - (1) Profesiunea de medic veterinar serveşte apărării sănătăţii animalelor şi sănătăţii publice.
(2) Medicul veterinar promovează protecţia mediului înconjurător şi ameliorarea condiţiilor ecologice, în scopul păstrării echilibrului dinamic al sistemelor biologice.

Art. 3 - Profesiunea de medic veterinar are caracter de exclusivitate în următoarele domenii:
a) medicina veterinara preventivă şi curativă;
b) igiena şi salubritatea produselor de origine animala;
c) biotehnologii medicale veterinare;
d) diagnosticul de laborator veterinar;
e) controlul producţiei, al comercializării şi utilizării produselor de uz veterinar;
f) învăţământul şi cercetarea ştiinţifică medical-veterinara;
g) controlul modului în care este organizat şi se desfăşoară transportul animalelor, al produselor animaliere şi al furajelor.

Art. 4 - Medicul veterinar îşi exercită profesiunea în colaborarea cu alte profesiuni, în următoarele domenii:
a) apărarea sănătăţii publice;
b) creşterea, exploatarea şi furajarea animalelor;
c) reproductia animalelor;
d) producerea şi comercializarea produselor de uz veterinar;
e) cercetări de genetica animala fundamentală şi aplicată;
f) protecţia animalelor domestice şi a celor sălbatice;
g) controlul modului în care se realizează industrializarea şi valorificarea produselor de origine animala;
h) protecţia mediului şi controlul poluarii;
i) statistica medical-veterinara.

Art. 5 - În exercitarea profesiunii, medicul veterinar aplica, respecta şi este protejat de legile statului, de prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de etica şi deontologie medicală veterinara, aprobat de Congresul Naţional al Medicilor Veterinari.

Art. 6 - Profesiunea de medic veterinar se exercită în cadrul următoarelor structuri profesionale:
a) reţeaua sanitar-veterinara de stat;
b) serviciile medicale veterinare particulare, autorizate legal;
c) instituţiile de învăţământ universitar şi postuniversitar, de stat şi particular;
d) instituţiile academice, fundaţiile de profil şi institutele de cercetare ştiinţifică;
e) alte instituţii publice şi private.

Capitolul 2 - Organizarea profesiunii de medic veterinar
Secţiunea 1 - Colegiul Medicilor Veterinari

Art. 7 - (1) Se înfiinţează Colegiul Medicilor Veterinari, ca forma de organizare profesională autonomă, neguvernamentala, apolitica şi nonprofit. Colegiul are personalitate juridică.
(2) Colegiul Medicilor Veterinari reprezintă interesele şi apara drepturile profesionale ale membrilor săi.
(3) Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari se realizează pe principiul teritorial, al eligibilităţii şi ierarhiei.
(4) Organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari sunt:
a) Congresul naţional;
b) Consiliul naţional;
c) consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti.

Art. 8 - (1) Colegiul Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii:
a) avizează proiectele de acte normative, reglementările şi normele de exercitare a profesiunii în toate domeniile de activitate specific veterinare, conform legislaţiei în vigoare;
b) participa la elaborarea strategiei de dezvoltare şi modernizare a activităţilor sanitar-veterinare;
c) elaborează Codul de etica şi deontologie medical-veterinara, ale cărui prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiunii de medic veterinar.
d) acorda medicilor veterinari atestatul de libera practica;
e) aplica sancţiunile disciplinare prevăzute de regulamentul sau de organizare şi funcţionare; suspenda sau anulează atestatul de libera practica;
f) reprezintă profesiunea în faţa organelor guvernamentale, a altor foruri profesionale şi ştiinţifice, a instituţiilor publice sau private;
g) promovează relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;
h) tine evidenta membrilor săi şi actualizează permanent tabloul general al acestora.
(2) Numai membrii înscrişi în Colegiul Medicilor Veterinari se pot bucura de toate drepturile conferite prin legile şi regulamentele de organizare şi funcţionare privind exercitarea profesiunii de medic veterinar.

Art. 9 - (1) Colegiul Medicilor Veterinari stabileşte profilurile profesionale de baza, precum şi specializarea pe profiluri a medicilor veterinari, în conformitate cu regulamentul propriu de organizare şi funcţionare şi cu normele legale în vigoare.
(2) Colegiul Medicilor Veterinari colaborează cu instituţiile publice în stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi de perfecţionare a învăţământului medical-veterinar universitar şi postuniversitar, în concordanta cu cerinţele şi standardele internaţionale şi cu legislaţia României.

Art. 10 - Componenta Consiliului naţional, a consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi condiţiile şi modul de îndeplinire al atribuţiilor şi competentelor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia.

Art. 11 - (1) Veniturile Colegiului Medicilor Veterinari se constituie din:
a) taxa de înscriere în colegiu, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice şi culturale, precum şi din drepturi editoriale;
b) subvenţii, donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţara sau din străinătate, în condiţiile legii;
c) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale.
(2) Consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti virează lunar Colegiului Medicilor Veterinari o cota de 50% din cotizaţiile încasate. Fondurile băneşti pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea de instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate pentru diverse activităţi ale colegiului, cheltuieli administrativ-gospodăreşti şi pentru fondul de salarii pentru aparatul tehnico-administrativ propriu.

Secţiunea a 2-a - Congresul Naţional al Medicilor Veterinari

Art. 12 - (1) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este forul reprezentativ suprem al profesiunii de medic veterinar şi se constituie din delegaţi aleşi în adunările generale ale consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti ale Colegiului Medicilor Veterinari.
(2) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari se întruneşte o dată la 3 ani. La cererea majorităţii consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, Consiliul naţional convoacă Congresul extraordinar.
(3) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este legal constituit, dacă sunt prezente două treimi din numărul delegaţilor convocaţi, şi adopta hotărâri cu votul majorităţii simple.

Art. 13 - Congresul Naţional al Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii:
a) adopta Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;
b) adopta propuneri de acte normative privind profesiunea de medic veterinar şi aproba Codul de etica şi deontologie medical-veterinara;
c) adopta hotărâri privind formarea, calificarea, specializarea şi perfecţionarea medicilor veterinari, precum şi criteriile pentru promovarea profesională;
d) adopta rezoluţii şi recomandări privind programul sau ştiinţific;
e) adopta hotărâri privitoare la relaţiile de colaborare dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România cu alte foruri profesionale şi ştiinţifice din ţara şi din străinătate.

Art. 14 - Hotărârile Congresului Naţional al Medicilor Veterinari sunt definitive şi obligatorii pentru toţi membrii Colegiului Medicilor Veterinari.

Capitolul 3 - Membrii Colegiului Medicilor Veterinari

Art. 15 - (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari poate fi dobandita de orice medic veterinar, indiferent de convingerile politice, religioase, etnice sau de alta natura, care recunoaşte Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari şi care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) să fie posesor al unei diplome de doctor-medic veterinar, eliberata de o instituţie de învăţământ superior din România sau din străinătate, echivalata potrivit legii, care este autorizat în mod legal sa practice profesiunea de medic veterinar;
b) sa nu se afle în cazurile de nedemnitate prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;
c) să fie apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar.
(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari este obligatorie pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar.

Art. 16 - Membrii Colegiului Medicilor Veterinari pot fi: membri activi, membri asociaţi şi membri de onoare. Criteriile de includere a membrilor într-una dintre aceste categorii sunt precizate în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 17 - La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari, medicul veterinar depune în faţa Consiliului naţional al colegiului, într-un cadru solemn, următorul jurământ:
„Jur să-mi exercit profesiunea cu competenţa şi responsabilitate, în mod demn, cu probitate şi devotament, actionand în toate împrejurările printr-o conduita exemplara, în spiritul normelor Codului de etica şi deontologie medical-veterinara şi al respectării legilor tarii.
Voi folosi toate cunoştinţele mele profesionale şi ştiinţifice pentru promovarea şi apărarea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii omului şi a condiţiilor ecologice.
Jur sa apar, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele traditii ale profesiunii de medic veterinar!”

Art. 18 - Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele obligaţii:
a) să respecte legile şi celelalte acte normative în vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de medic veterinar şi să se supună hotărârii organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari;
b) să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de etica şi deontologie medical-veterinara;
c) sa promoveze întregul ansamblu de măsuri menite sa conducă la dezvoltarea creşterii animalelor şi a potenţialului lor productiv;
d) sa protejeze sănătatea omului împotriva bolilor comune omului şi animalelor, sa participe la protejarea mediului, în scopul menţinerii echilibrului ecologic;
e) sa urmărească şi sa sprijine măsurile de protecţie a animalelor, în conformitate cu reglementările internaţionale.

Art. 19 - Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari şi exercitarea profesiunii de medic veterinar devin nedemne şi se suspenda pentru:
a) desfăşurarea unor activităţi care contravin normelor Codului de etica şi deontologie medical-veterinara, constatate şi sancţionate de colegiu;
b) interzicerea exercitării profesiunii pe durata stabilită prin hotărârea judecătorească sau disciplinară, rămasă definitivă;
c) în caz de neplata a cotizaţiilor şi a contribuţiilor profesionale, timp de 6 luni neintrerupt de la scadenta acestora.

Art. 20 - Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari încetează:
a) dacă împotriva medicului veterinar s-a luat măsura de ridicare a dreptului de a profesa ca sancţiune disciplinară sau ca urmare a hotărârii Colegiului Medicilor Veterinari pentru evidenta incapacitate profesională ori boala psihică, atestata de comisia de expertiza;
b) dacă medicul veterinar a fost condamnat definitiv pentru o faptă care constituie culpa profesională, prevăzută şi pedepsita de Codul penal, care îl face nedemn de a-şi exercită profesiunea.

Art. 21 - Exercitarea ilicită a oricărei activităţi specifice profesiunii de medic veterinar de către orice persoană neautorizata de Colegiul Medicilor Veterinari constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii.

Capitolul 4 - Calificarea, specializarea şi promovarea în grade profesionale a medicilor veterinari

Art. 22 - Consiliul Naţional al Medicilor Veterinari poate abilita, în condiţiile prezentei legi, medici veterinari în diferite profiluri profesionale.

Art. 23 - Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari face propuneri privind criteriile de obţinere a gradelor profesionale, conform normelor legale în vigoare, în:
a) asistenţa medical-veterinara;
b) învăţământul superior;
c) cercetarea ştiinţifică;
d) administraţia publică.

Capitolul 5 - Libera practica medical-veterinara

Art. 24 - (1) Activităţile efectuate prin libera practica medical-veterinara sunt: asistenţa medical-veterinara, însămânţări artificiale, diferite servicii de specialitate şi consultanţa tehnica şi legislativă sanitar-veterinara, producerea şi comercializarea biopreparatelor, medicamentelor, aparaturii medicale şi instrumentarului de uz veterinar.
(2) Serviciile medical-veterinare particulare fac parte din sistemul sanitar-veterinar naţional şi se organizează ca: circumscripţii de asistenţa veterinara, dispensare, cabinete, clinici, centre şi spitale, puncte şi farmacii veterinare, laboratoare şi alte unităţi specializate de profil, autorizate şi supravegheate de Colegiul Medicilor Veterinari şi de autorităţile publice sanitar-veterinare.

Art. 25 - (1) Medicii veterinari liber-profesionisti îşi pot desfăşura activitatea independent, ca persoane fizice sau ca persoane juridice.
(2) Pentru sprijinirea liberalizarii profesiunii de medic veterinar, direcţiile sanitar-veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi regiile autonome sau alte instituţii de care aparţin dispensarele veterinare pot vinde, închiria sau concesiona medicilor veterinari care devin liber-profesionisti clădirile, spaţiile, dotările şi mijloacele existente în circumscripţiile sanitar-veterinare de asistenţa şi în clinicile veterinare de stat. Se exceptează de la vânzare locuintele.

Art. 26 - Tarifele şi onorariile pentru libera practica medical-veterinara se stabilesc de către fiecare profesionist, pe criterii de competenţa, Colegiul Medicilor Veterinari stabilind tarifele minime.

Art. 27 - Produsele biologice şi medicamentele de uz veterinar se comercializează numai prin punctele farmaceutice şi farmaciile veterinare autorizate.

Art. 28 - (1) Medicii veterinari de la circumscripţiile sanitar-veterinare de asistenţa, deveniti liber-profesionisti, asigura pe bază de contract încheiat cu direcţiile sanitar-veterinare, efectuarea acţiunilor strategice de depistare, profilaxie şi combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum şi a altor activităţi care concura la supravegherea sanitar-veterinara a teritoriului.
(2) Tarifele de plată pentru acţiunile prevăzute la alin. (1) se stabilesc de către Agenţia Naţionala Sanitar-Veterinara în mod diferenţiat, în funcţie de zone, distanţe şi de specificul localităţilor, rurale sau urbane, şi se negociaza anual cu Colegiul Medicilor Veterinari.

Art. 29 - Atribuţiile şi competentele medicilor veterinari liber-profesionisti, precum şi îndeplinirea unor îndatoriri publice se stabilesc printr-un regulament elaborat de Colegiul Medicilor Veterinari împreună cu Agenţia Naţionala Sanitar-Veterinara.

Capitolul 6 - Dispoziţii finale

Art. 30 - Riscurile profesionale şi răspunderile medicilor veterinari legate de acestea vor fi prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari.

Art. 31 - În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România va organiza adunări generale ale filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru alegerea consiliilor judeţene şi a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. După alegerea acestor organe, Adunarea Medicilor Veterinari din România îşi încetează activitatea.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 iulie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 9 iulie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
ULM SPINEANU

Bucureşti, 30 iulie 1998.
Nr. 160.