Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale
EMITENT: PARLAMENTUL
Publicat în M.O. nr. 101 din 22 mai 1992

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 - Dispoziţii generale

Art. 1 - (1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România.
(2) Curtea Constituţională este independenta faţă de orice alta autoritate publică şi se supune numai Constituţiei şi prezentei legi.
(3) Scopul Curţii Constituţionale este garantarea supremaţiei Constituţiei.

Art. 2 - (1) Curtea Constituţională asigura controlul constituţionalităţii legilor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului.
(2) Sînt neconstituţionale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.

Art. 3 - (1) Competenţa Curţii Constituţionale nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.
(2) Curtea Constituţională este singura în drept sa hotărască asupra competentei sale, potrivit art. 144 din Constituţie.

Art. 4 - (1) Judecătorii Curţii Constituţionale sînt independenţi în exercitarea atribuţiilor lor şi inamovibili pe durata mandatului.
(2) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluţiilor.

Art. 5 - Autorităţile publice, instituţiile, regiile autonome, societăţile comerciale şi orice alte organizaţii sînt obligate sa comunice informaţiile, documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională pentru realizarea atribuţiilor sale.

Art. 6 - Sediul Curţii Constituţionale este în municipiul Bucureşti.

Capitolul 2 - Organizarea Curţii Constituţionale

Art. 7 - (1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(2) Trei judecători sînt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
(3) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecători din 3 în 3 ani.
(4) Fiecare Cameră a Parlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandarii Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.
(5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune „curriculum vitae” şi actele doveditoare ca îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiati de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi motivat la toţi candidaţii.

Art. 8 - (1) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea în plen sau în complete de jurisdicţie, alcătuite în condiţiile prezentei legi.
(2) Cvorumul pentru plenul Curţii Constituţionale este de două treimi din numărul judecătorilor Curţii.

Art. 9 - (1) Curtea Constituţională are un preşedinte ales prin vot secret, pentru o perioadă de 3 ani, cu majoritatea voturilor judecătorilor, în termen de 5 zile de la innoirea Curţii.
(2) Pentru alegerea preşedintelui, fiecare grupa de judecători numiţi de Camera Deputaţilor, de Senat şi de Preşedintele României poate propune o singura candidatura. Dacă la primul tur de scrutin nici un candidat nu întruneşte majoritatea voturilor, se va proceda la al doilea tur de scrutin între primii doi clasaţi sau traşi la sorţi, dacă toţi candidaţii obţin acelaşi număr de voturi. Operaţiunile de alegere a preşedintelui sînt conduse de judecătorul cel mai în vîrsta.
(3) Preşedintele numeşte un judecător care îi va tine locul în timpul absentei.

Art. 10 - (1) În caz de vacanta a funcţiei, se alege un preşedinte pînă la încheierea perioadei de 3 ani prevăzute la art. 9 alin. (1).
(2) Alegerea are loc în termen de 5 zile de la constatarea vacantei, potrivit procedurii prevăzute la art. 9 alin. (2).

Art. 11 - (1) Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii:
a) coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre rezolvare;
b) convoacă şi prezidează şedinţele în plen ale Curţii Constituţionale;
c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice şi a altor organizaţii, române sau străine;
d) constata cazurile de încetare a mandatului judecătorilor, prevăzute în prezenta lege, şi sesizează autorităţile publice care i-au numit, pentru ocuparea postului devenit vacant;
e) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulamentul de organizare şi funcţionare al Curţii Constituţionale.
(2) Preşedintele este ordonator de credite.

Capitolul 3 - Competenţa Curţii Constituţionale
Secţiunea 1 - Dispoziţii comune

Art. 12 - (1) Curtea Constituţională poate fi sesizată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 144 din Constituţie şi în condiţiile stabilite potrivit prezentei legi.
(2) Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate.

Art. 13 - (1) Curtea Constituţională, potrivit competentei stabilite în art. 144 din Constituţie, pronunţa decizii, hotărîri şi emite avize, după cum urmează:
A) Decizii, în cazurile în care:
a) se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţa asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor;
d) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
B) Hotărîri, în cazurile în care:
a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirma rezultatele sufragiului;
b) constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirma rezultatele acestuia;
d) verifica îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
C) Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
(2) Deciziile şi hotărîrile se pronunţa în numele legii.

Art. 14 - (1) Şedinţele de judecată sînt publice, în afară de cazul în care, din motive întemeiate, preşedintele Curţii sau completul de judecată hotărăşte şedinţa secreta.
(2) Părţile au acces la lucrările dosarului.
(3) Actele şi lucrările Curţii Constituţionale, pe baza cărora aceasta pronunţa deciziile şi hotărîrile ori emite avizele prevăzute la art. 13, nu sînt destinate publicităţii.

Art. 15 - Cererile adresate Curţii Constituţionale sînt scutite de taxe de timbru.

Art. 16 - Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sînt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte.

Secţiunea a 2-a - Procedura jurisdicţională

1. Controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare
Art. 17 - (1) Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
(2) În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunică Guvernului şi Curţii Supreme de Justiţie şi se depune la secretarul general de la Camera Deputaţilor şi de la Senat. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile.
(3) Data la care legea a fost depusa la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoştinţa în plenul fiecărei Camere, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen.
(4) Sesizarea facuta de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei de secretarul general de la Camera respectiva.

Art. 18 - (1) În cazul sesizării Curţii Constituţionale de unul dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, de parlamentari, de Guvern sau de Curtea Suprema de Justiţie, aceasta va comunică Preşedintelui României sesizarea primită, în ziua înregistrării.
(2) Dacă sesizarea s-a făcut de Preşedintele României, de parlamentari sau de Curtea Suprema de Justiţie, Curtea Constituţională o va comunică, în 24 de ore de la înregistrare, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precizînd şi data cînd vor avea loc dezbaterile.

Art. 19 - (1) Pînă la data dezbaterilor, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere.
(2) Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnatura primului-ministru.

Art. 20 - (1) Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, cu participarea judecătorilor Curţii, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, atît asupra prevederilor menţionate în sesizare, cît şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate.
(2) Decizia se pronunţa, în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se comunică Preşedintelui României. Decizia prin care se constata neconstituţionalitatea legii se comunică şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, în scopul deschiderii procedurii prevăzute de art. 145 alin. (1) din Constituţie.
(3) Decizia se publică în Monitorul Oficial al României.

2. Controlul constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului
Art. 21 - (1) Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
(2) În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curţii Constituţionale de secretarul general de la Camera din care aceştia fac parte, în ziua depunerii, iar Curtea Constituţională o va comunică, în termen de 24 de ore de la înregistrare, preşedinţilor celor două Camere, cu precizarea datei cînd va avea loc dezbaterea.
(3) Pînă la data dezbaterii, preşedinţii Camerelor pot comunică punctul de vedere al birourilor permanente.

Art. 22 - (1) Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a punctelor de vedere primite.
(2) Decizia se pronunţa cu votul majorităţii judecătorilor Curţii şi se aduce la cunoştinţa Camerei al carei regulament a fost dezbătut.
(3) Decizia se publică în Monitorul Oficial al României.
(4) Dacă prin decizie se constata neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale regulamentului, Camera sesizată va reexamina aceste dispoziţii, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constituţiei.

3. Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
Art. 23 - (1) Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor.
(2) Dacă, în cursul judecaţii, instanţa, din oficiu, sau una dintre părţi invoca neconstituţionalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanţa, de care depinde judecarea cauzei, excepţia ridicată se trimite Curţii Constituţionale, spre a se pronunţa asupra constituţionalităţii acelei prevederi.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere.
(5) Încheierea va cuprinde punctele de vedere ale părţilor pentru susţinerea sau combaterea excepţiei şi opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. În cazurile în care excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa, încheierea trebuie motivată, cuprinzînd şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
(6) În perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecaţii. Încheierea este supusă recursului în termen de 5 zile de la data pronunţării.

Art. 24 - (1) Primind încheierea prevăzută la art. 23 alin. (4), preşedintele Curţii Constituţionale va desemna completul de judecată, alcătuit din 3 judecători, şi pe preşedintele acestuia. Preşedintele completului desemnează pe unul dintre judecători ca raportor.
(2) În cazul în care judecătorul desemnat ca raportor considera ca excepţia este vadit nefondata sau încalcă prevederile art. 23 alin. (3), va înştiinţa pe preşedinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepţia, fără citirea părţilor.
(3) În cazul în care nu sînt aplicabile prevederile alin. (2), judecătorul raportor este obligat sa comunice încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională fiecărei Camere a Parlamentului şi Guvernului, indicindu-le data pînă la care pot să depună punctul lor de vedere, şi va asigura luarea măsurilor necesare pentru administrarea probelor la data judecaţii.
(4) Judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul raportor, a încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, a punctelor de vedere prezentate potrivit alin. (3), a probelor administrate, a susţinerilor părţilor, cu citarea acestora şi a Ministerului Public.
(5) Părţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Curtea Suprema de Justiţie.

Art. 25 - (1) Decizia poate fi atacată de părţi numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Recursul se judeca de un complet alcătuit din 5 judecători, din care unul este preşedintele Curţii Constituţionale sau inlocuitorul sau, care îl va prezida.
(3) Dacă recursul este admis, instanţa de recurs se pronunţa, prin aceeaşi decizie, şi asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
(4) Decizia primei instanţe, cît şi decizia instanţei de recurs se iau cu majoritate de voturi.

Art. 26 - (1) Decizia definitivă prin care se constata neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe constituie temei legal pentru rejudecarea cauzei, la cererea părţii care a invocat excepţia de neconstituţionalitate într-un proces civil.
(2) În procesele penale, decizia prevăzută la alin. (1) constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor în care condamnarea s-a pronunţat pe baza prevederii legale declarate ca neconstitutionala.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege.
(4) Deciziile definitive pronunţate în condiţiile alin. (1) şi (2) se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
(5) Deciziile definitive se publică în Monitorul Oficial al României, sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

4. Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României
Art. 27 - Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirma rezultatele sufragiului în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea Preşedintelui României.

Art. 28 - Hotărîrile Curţii Constituţionale se adoptă în plen, cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.

5. Judecarea contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic
Art. 29 - (1) Curtea Constituţională decide asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
(2) Contestaţia privind constituţionalitatea unui partid politic poate fi formulată de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului sau de Guvern. Preşedintele Camerei poate formula contestaţia numai pe baza unei hotărîri adoptate de Camera cu votul majorităţii membrilor săi.
(3) Contestaţia trebuie motivată şi va fi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.

Art. 30 - (1) Pentru soluţionarea contestaţiei, preşedintele Curţii Constituţionale va desemna un judecător ca raportor, care este obligat sa o comunice, împreună cu actele doveditoare, partidului politic la care se referă contestaţia, precizîndu-i data pînă la care poate depune un memoriu în apărare, însoţit de dovezile corespunzătoare.
(2) Contestaţia se judeca de plenul Curţii Constituţionale, cu citarea contestatorului, a partidului politic a cărui constituţionalitate este contestată şi a Ministerului Public, pe baza raportului prezentat de judecătorul desemnat în acest scop şi a probelor administrate, iar decizia se pronunţa cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.
(3) Camera Parlamentului care a depus contestaţia poate fi reprezentată de persoana desemnată de aceasta, iar Guvernul, de Ministerul Justiţiei. Partidul politic poate fi reprezentat şi prin avocat cu drept de a pleda în faţa Curţii Supreme de Justiţie.
(4) Decizia Curţii nu este supusă nici unei cai de atac şi se publică în Monitorul Oficial al României.

Art. 31 - (1) Partidele politice pot fi declarate neconstituţionale în cazurile prevăzute de art. 37 alin. (2) din Constituie.
(2) Decizia de admitere a contestaţiei se comunică Tribunalului municipiului Bucureşti, pentru radierea partidului politic neconstitutional din evidenta partidelor politice legal constituite.

6. Emiterea avizului pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României
Art. 32 - (1) Curtea Constituţională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, împreună cu dovezile pe care se întemeiază se trimit în copie Curţii Constituţionale, de preşedintele care a condus şedinţa comuna a celor două Camere.
(3) Preşedintele Curţii Constituţionale, primind cererea, va desemna 3 judecători ca raportori, cîte unul dintre judecătorii numiţi de Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României, care vor efectua toate investigaţiile necesare.

Art. 33 - (1) Avizul cu privire la suspendarea din funcţie a Preşedintelui României se emite de plenul Curţii Constituţionale, cu votul majorităţii judecătorilor Curţii, pe baza dezbaterii raportului prezentat de cei 3 judecători desemnaţi în acest scop, a propunerii de suspendare, a dovezilor şi a investigatiilor făcute.
(2) Preşedintele României va fi încunoştinţat asupra datei fixate pentru dezbatere şi poate da explicaţii cu privire la faptele ce i se imputa.
(3) Avizul Curţii Constituţionale se comunică preşedinţilor celor două Camere şi Preşedintelui României.

7. Constatarea existenţei împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
Art. 34 - (1) Curtea Constituţională constata existenta împrejurărilor care justifica interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului.
(2) Vacanta funcţiei de Preşedinte al României se constata la cererea preşedintelui uneia dintre Camerele Parlamentului sau a preşedintelui interimar care exercită atribuţiile Preşedintelui României în perioada cît acesta este suspendat din funcţie.
(3) În cazul în care Preşedintele României a fost suspendat din funcţie, cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifica interimatul se face de preşedintele care a condus lucrările şedinţei comune a celor două Camere ale Parlamentului, pe baza hotărîrii adoptate în şedinţa comuna.
(4) Dacă interimatul funcţiei de Preşedinte al României se datoreşte imposibilităţii temporare de a-şi exercită atribuţiile, cererea se face de Preşedintele României sau de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului.

Art. 35 - Cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifica interimatul funcţiei de Preşedinte al României va fi însoţită de dovezile necesare, iar constatarea acestor împrejurări se face de plenul Curţii Constituţionale, cu votul majorităţii judecătorilor.

Secţiunea a 3-a - Alte dispoziţii

Art. 36 - Procedura pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de exercitare a iniţiativei legislative de către cetăţeni, de verificare a respectării regulilor de organizare şi desfăşurare a referendumului şi de confirmare a rezultatului acestuia se stabileşte prin legile privind reglementarea acestor activităţi.

Art. 37 - (1) Înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniţierea procedurii legislative de revizuire a Constituţiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituţională, care este obligată ca în termen de 10 zile să se pronunţe asupra constituţionalităţii sale.
(2) Decizia Curţii Constituţionale se pronunţa în plen, cu votul a două treimi din judecătorii Curţii, şi se comunică celor ce au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora.
Decizia se publică în Monitorul Oficial al României.
(3) Proiectul de lege sau propunerea legislativă poate fi prezentată Parlamentului numai împreună cu decizia Curţii Constituţionale comunicată potrivit alin. (2).

Capitolul 4 - Judecătorii Curţii Constituţionale

Art. 38 - (1) Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire judiciară superioară, înaltă competenţa profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior.
(2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu oricare alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţămîntul juridic superior.

Art. 39 - Numirea judecătorilor, în condiţiile prezentei legi, se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În cazul în care candidatul ocupa o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau face parte dintr-un partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data numirii, din acea funcţie sau din partidul politic al cărui membru este.

Art. 40 - (1) Judecătorii Curţii Constituţionale vor depune, în faţa Preşedintelui României şi a preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, următorul jurămînt:
„Jur sa respect şi sa apar Constituţia, indeplinindu-mi cu buna-credinţa şi fără partinire obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale. Asa să-mi ajute Dumnezeu!”
(2) Jurămîntul se depune individual. Judecătorii Curţii îşi vor exercita funcţia de la data depunerii jurămîntului.

Art. 41 - Judecătorii Curţii Constituţionale sînt obligaţi:
a) să-şi îndeplinească funcţia încredinţată cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;
b) sa păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi sa nu ia poziţie publică sau sa dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale;
c) în adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ, abţinerea de la vot nefiind permisă;
d) sa comunice preşedintelui Curţii Constituţionale orice activitate care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercita;
e) sa nu permită folosirea funcţiei pe care o îndeplineşte în scop de reclama comercială sau propaganda de orice fel;
f) să se abţină de la orice activitate sau manifestare contrare independentei şi demnităţii funcţiei lor.

Art. 42 - Stabilirea abaterilor disciplinare ale judecătorilor, a sancţiunilor şi modului de aplicare a acestora este de competenţa exclusiva a plenului Curţii Constituţionale.

Art. 43 - (1) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecata penală ori contravenţională decît cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau al Preşedintelui României, după caz, şi la cererea procurorului general.
(2) Competenţa de judecată, pentru infracţiunile săvîrşite de către judecătorii Curţii Constituţionale, aparţine Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală.
(3) De la data trimiterii în judecata penală, judecătorul Curţii Constituţionale este suspendat de drept din funcţia sa. În caz de condamnare definitivă, el este exclus de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.

Art. 44 - (1) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează:
a) la expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de excludere de drept ori de deces;
b) în situaţiile de incompatibilitate sau de imposibilitate a exercitării funcţiei de judecător mai mult de 6 luni;
c) în caz de încălcare a prevederilor art. 16 alin. (3) sau art. 37 alin.
(3) din Constituţie sau pentru încălcarea grava a obligaţiilor prevăzute la art. 41.
(2) Constatarea încetării mandatului, potrivit lit. a), se face de preşedintele Curţii Constituţionale, iar în celelalte cazuri, încetarea mandatului se hotărăşte în plen, cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.

Art. 45 - (1) Cu 3 luni înainte de expirarea mandatului fiecărui judecător, preşedintele Curţii sesizează pe preşedintele Camerei Parlamentului care a numit judecătorul sau, după caz, pe Preşedintele României, solicitindu-l sa numească un altul în locul lui; numirea trebuie efectuată cu cel puţin o luna înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor.
(2) În cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă depăşeşte 6 luni, preşedintele va sesiza autoritatea publică prevăzută la alin. (1), în termen de cel mult 3 zile de la data încetării mandatului, în vederea numirii noului judecător. Mandatul judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecătorul înlocuit.
(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecător, potrivit alin. (2), este mai mica de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curţii Constituţionale, pentru un mandat complet de 9 ani.

Art. 46 - (1) După încetarea mandatului ca urmare a expirării perioadei pentru care el a fost acordat, judecătorul are dreptul sa revină în postul ocupat anterior, dacă numirea sa la Curtea Constituţională s-a făcut cu condiţia rezervarii acestuia.
(2) În cazul în care judecătorul ocupa un post de magistrat, rezervarea postului este obligatorie.
(3) În perioada cît este rezervat, postul prevăzut la alin. (1) şi (2) poate fi ocupat numai prin contract de muncă pe durata determinata.

Art. 47 - Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, iar judecătorii Curţii Constituţionale, cu vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie.

Capitolul 5 - Personalul de specialitate şi administrativ

Art. 48 - (1) Curtea Constituţională are 7 magistraţi-asistenţi, subordonaţi preşedintelui Curţii.
(2) Magistraţii-asistenţi trebuie să aibă pregătire juridică superioară şi o vechime de cel puţin 10 ani în activitatea juridică sau în învăţămîntul juridic superior. Ei se încadrează prin concurs. Comisia de examinare se numeşte de preşedintele Curţii Constituţionale, din 5 judecători ai Curţii.
(3) Magistraţii-asistenţi sînt asimilaţi cu consultanţii juridici de la Curtea Suprema de Justiţie.
(4) Magistraţii-asistenţi participa la pregătirea lucrărilor şi la redactarea actelor emise de Curte şi pot fi consultaţi la deliberări. De asemenea, le revin obligaţiile prevăzute la art. 41, care se aplică în mod corespunzător.

Art. 49 - (1) Secretariatul Curţii Constituţionale este condus de un secretar şef, asimilat funcţiei de consultant juridic şef al Curţii Supreme de Justiţie.
(2) Nomenclatorul funcţiilor Secretariatului Curţii şi numărul de personal de specialitate şi administrativ se aproba de plenul Curţii. În cadrul secretariatului funcţionează un compartiment de documentare, cercetare şi informatica şi alte compartimente necesare activităţii Curţii.
(3) Secretarul şef îşi desfăşoară activitatea sub conducerea preşedintelui Curţii Constituţionale. El asigura pregătirea şi organizarea lucrărilor Curţii.
(4) Atribuţiile secretarului şef şi cele ale personalului Secretariatului Curţii Constituţionale se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare al acesteia.
(5) Salarizarea personalului Secretariatului Curţii se face potrivit legii privitoare la salarizarea personalului Curţii Supreme de Justiţie.

Capitolul 6 - Sancţiuni, dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 50 - (1) Curtea Constituţională are buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat.
(2) Proiectul de buget se aproba cu votul majorităţii judecătorilor Curţii şi se înaintează Guvernului, pentru a fi verificat şi inclus în bugetul de stat.

Art. 51 - (1) Prima Curte Constituţională se constituie în cel mult 10 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României.
(2) În acest scop, fiecare Cameră a Parlamentului numeşte cîte 3 judecători, pentru o perioadă de 3, de 6 şi de 9 ani, cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (4).
Judecătorii vor fi numiţi în ordinea numărului de voturi exprimate pentru fiecare candidat. De asemenea, Preşedintele României numeşte 3 judecători pentru aceleaşi perioade.
(3) În termen de 3 zile de la constituire, Curtea îşi alege preşedintele, iar în termen de 10 zile adopta regulamentul de organizare şi funcţionare.

Art. 52 - Cînd Curtea Constituţională constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi ca a fost ridicată cu rea-credinţa, pentru a intirzia rezolvarea procesului, ea poate sanctiona partea care a invocat excepţia cu o amenda de 10.000-100.000 lei.

Art. 53 - Refuzul unei autorităţi publice sau oricărei organizaţii de a comunică informaţiile, documentele şi actele pe care le deţine, cerute de Curtea Constituţională, se sancţionează cu o amenda de 10.000 lei pentru fiecare zi de întîrziere.

Art. 54 - (1) Amenzile prevăzute la art. 52 şi art. 53 se aplică de preşedintele Curţii Constituţionale sau de preşedintele completului de judecată, prin încheiere motivată.
(2) Împotriva încheierii se poate face plîngere în termen de 30 de zile de la comunicare şi se soluţionează de organul care a aplicat amenda. Încheierea este definitivă şi executorie. Sumele de bani se fac venit la bugetul de stat.

Art. 55 - Pentru anul 1992, sumele necesare funcţionarii Curţii Constituţionale se asigura de Guvern, din rezerva bugetară aflată la dispoziţia acestuia.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 mai 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 13 mai 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
MARŢIAN DAN

Bucureşti, 18 mai 1992.
Nr. 47.