EMITENT: PARLAMENT
Publicat în M.O. nr. 149 din 14 iulie 1995

Parlamentul României adopta prezenta lege.


Art. 1 - Exercitarea profesiunii de medic este un drept al oricărei persoane fizice, cetăţean român, posesoare a diplomei de medic, eliberata de o instituţie de învăţământ universitar medical din România ori din străinătate, echivalenta potrivit legii. Exercitarea profesiunii de medic este avizată de Colegiul Medicilor din România şi autorizata de Ministerul Sănătăţii.

Art. 2 - Profesiunea de medic are ca scop asigurarea sănătăţii publice prin prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivităţii.

Art. 3 - (1) În exercitarea profesiunii, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinta umană.
(2) Medicul nu este funcţionar public în timpul exercitării profesiunii medicale prin natura umanitara şi liberala a acesteia.

Art. 4 - (1) Medicul este absolvent al unei instituţii de învăţământ universitar medical recunoscută de lege. Independenta profesională conferă medicului dreptul de iniţiativa şi decizie în exercitarea actului medical şi deplina răspundere a acestuia.
(2) La absolvirea instituţiei de învăţământ, medicul va depune jurămîntul, în conformitate cu formularea moderna a jurământului lui Hippokrates, adoptat de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975:
„O dată admis printre membrii profesiunii de medic:
Ma angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;
Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţă care le sunt datorate;
Voi exercita profesiunea cu constiinta şi demnitate;
Sănătatea pacientilor va fi pentru mine obligaţie sacră;
Voi păstra secretele încredinţate de pacienti chiar şi după decesul acestora;
Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;
Colegii mei vor fi fraţii mei;
Nu voi îngădui să se interpuna între datoria mea şi pacient consideratii de naţionalitate, rasa, religie, partid sau stare socială;
Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la inceputurile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurămînt în mod solemn, liber, pe onoare!”

Art. 5 - (1) Profesiunea de medic poate fi exercitată de către cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean român, cu domiciliul în România;
b) este licenţiat al unei instituţii de învăţământ universitar medical, în condiţiile legii;
c) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii.
(2) Profesiunea de medic poate fi exercitată în România şi de medici cetăţeni străini, în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi pe baze de reciprocitate stabilite prin convenţii la care România este parte.


Art. 6 - Este nedemn de a exercita profesiunea de medic:
a) medicul care a fost condamnat definitiv, chiar dacă a fost reabilitat, pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii, în împrejurări legate de exercitarea profesiunii de medic, cu excepţia celor condamnaţi în temeiul Decretului nr. 770/1966 *) privind reglementarea întreruperii cursului sarcinii;
*)- în Monitorul Oficial era trecut greşit „Decretul nr. 770/1996
b) medicul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesiunea, pe durata stabilită, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.

Art. 7 - Exercitarea profesiunii de medic este incompatibilă cu:
a) comerţul cu produse farmaceutice;
b) oricare profesiune sau ocupaţie de natura a aduce atingere demnităţii profesionale de medic sau bunelor moravuri;
c) starea de sănătate necorespunzătoare profilului medical, atestata ca atare prin certificat medical eliberat de comisia de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, potrivit legii;
d) folosirea cu buna ştiinţa a cunoştinţelor medicale în defavoarea sănătăţii bolnavului sau în scop criminal.


Art. 8 - (1) Exercitarea profesiunii de medic se face pe baza autorizaţiei de libera practica, care se acordă de Ministerul Sănătăţii.
(2) Autorizarea de libera practica a profesiunii de medic se acordă pe baza următoarelor acte:
a) diploma eliberata de o instituţie de învăţământ universitar medical acreditata, în condiţiile legii;
b) certificat de cazier judiciar;
c) certificat de sănătate;
d) avizul Colegiului Medicilor din România.

Art. 9 - (1) Medicii care au dreptul la pensie pentru munca depusa şi limita de vârsta, potrivit legii, pot fi mentinuti în activitatea profesională, la cerere, până la vârsta de 60 de ani femeile şi 65 de ani bărbaţii, prin prelungiri anuale, acordate în condiţiile art. 8, cu excepţia doctorilor în medicina şi a doctorilor docenti a căror activitate poate fi prelungită, în aceleaşi condiţii, până la vârsta de 65 de ani femeile şi 70 de ani bărbaţii.
(2) Academicienii, profesorii, conferentiarii universitari şi cercetatorii ştiinţifici gradul I şi II pot continua, la cerere, activitatea până la vârsta de 65 de ani femeile şi 70 de ani bărbaţii. Menţinerea în activitate, după împlinirea acestor virste, se face cu avizul Senatului universitar, al Colegiului Medicilor din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi a Ministerului Învăţământului.
(3) Persoanele menţionate la alin. (1) pot cere pensionarea la vârsta de 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile, dacă este îndeplinită condiţia de vechime în munca, precum şi celelalte condiţii prevăzute de legislaţia de asigurări sociale de stat.
(4) Medicii care au depăşit virstele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot profesa şi în continuare, la cerere, cu autorizaţie de libera practica, acordată anual în condiţiile art. 8, numai în sectorul privat.
(5) Medicii din reţeaua sanitară de stat, care au împlinit vârsta de pensionare – 60 de ani femeile şi 65 de ani bărbaţii -, nu pot deţine funcţii administrative de conducere: director în Ministerul Sănătăţii, director al direcţiei sanitare judeţene, director de spital, cu excepţia celor de la spitalele clinice şi de la institutele de cercetare.

Art. 10 - În cazul în care un medic îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România atesta competenţa profesională a acestuia în vederea reluării activităţii, cu respectarea prevederilor art. 8 din prezenta lege.

Art. 11 - (1) Controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de medic se realizează de către Ministerul Sănătăţii şi de către Colegiul Medicilor din România.
(2) Colegiul Medicilor din România, prin preşedintele consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, precum şi al Consiliului Naţional, al Colegiului Medicilor din România este în drept sa exercite acţiunea civilă sau sa sesizeze, după caz, organele judiciare şi autorităţile competente pentru urmărirea şi trimiterea în judecata a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul sau calitatea de medic, care practica în mod ilicit medicina şi să se constituie ca parte civilă sau parte vătămată, după caz, potrivit legii.


Art. 12 - (1) Colegiul Medicilor din România se înfiinţează ca organizaţie profesională, neguvernamentala, cu personalitate juridică, apolitica şi fără scop patrimonial, care reprezintă interesele profesiunii de medic. Colegiul Medicilor din România acţionează pentru dezvoltarea acestei profesiuni şi a prestigiului ei în cadrul vieţii sociale.
(2) Colegiul Medicilor din România are autonomie instituţională şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.
(3) Colegiul Medicilor din România cuprinde toţi medicii, cetăţeni români, domiciliaţi în România, autorizaţi sa practice profesiunea de medic. Medicii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt autorizaţi şi îşi desfăşoară activitatea în unităţi ale Ministerului Sănătăţii sau ale altor ministere cu reţea sanitară proprie, precum şi în sectorul privat, sunt membri ai Colegiului Medicilor din România de la această dată.
(4) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucureşti.


Art. 13 - Colegiul Medicilor din România are următoarele atribuţii:
a) apara demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apara onoarea, libertatea şi independenta profesională a medicului în exercitarea profesiunii, asigura respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de bolnav şi de sănătatea publică;
b) asigura aplicarea legilor şi regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul profesiunii;
c) elaborează, adopta şi supraveghează respectarea Codului de deontologie medicală;
d) avizează eliberarea autorizaţiei de libera practica medicală;
e) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice medicale şi organizează manifestări ştiinţifice;
f) reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu asociaţii ştiinţifice şi cu sindicatele;
g) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la formarea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a medicilor;
h) elaborează, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, metodologia de acordare a gradului profesional şi tematica de concurs;
i) acţionează, alături de instituţiile sanitare centrale şi teritoriale, ca în unităţile medicale publice şi particulare (cabinete, policlinici, spitale) să fie asigurată calitatea actului medical;
j) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesională şi de deontologie medicală, în calitate de organ de jurisdicţie profesională;
k) sprijină instituţiile şi acţiunile de prevedere şi asistenţa medico-socială pentru medici şi familiile lor;
l) promovează relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi formaţiuni similare;
m) în cadrul Colegiului Medicilor din România funcţionează comisii care reprezintă specialitatile medicale;
n) în cadrul Colegiului Medicilor din România funcţionează o comisie care reprezintă medicii care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate;
o) avizează autorizarea de instalare a cabinetelor medicale particulare şi se pronunţa în legătură cu demersurile întreprinse în vederea interzicerii instalării şi funcţionarii acestora, ţinând seama de exercitarea activităţii medicale în concordanta cu competenţa profesională a medicului, de dotarea tehnica, precum şi de respectarea normelor de igiena;
p) avizează licentele de înlocuire temporară sau definitivă.


Art. 14 - (1) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt înscrişi într-un registru care se publică periodic.
(2) Medicii ajunsi la vârsta pensionării rămân înscrişi, la cerere, în Colegiul Medicilor din România.
(3) Medicii pensionari, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se pot înscrie în Colegiul Medicilor din România.

Art. 15 - Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din:
a) taxa de înscriere, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte fonduri rezultate din manifestări culturale şi ştiinţifice;
b) donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice şi juridice, drepturi editoriale, în condiţiile legii;
c) alte surse.

Art. 16 - Fondurile băneşti pot fi utilizate pentru cheltuieli de administraţie (salarizare personal, procurare de fonduri fixe, material gospodăresc), finanţarea cheltuielilor organizatorice, perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, intrajutorarea medicilor cu venituri mici şi a familiilor lor, crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific şi altele, care se stabilesc de Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 17 - Membrii Colegiului Medicilor din România sunt obligaţi:
a) să respecte regulamentele în vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de medic;
b) să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de etica profesională şi deontologia medicală;
c) sa acorde cu promptitudine ingrijirile medicale de urgenta ca o îndatorire fundamentală profesională şi civică;
d) să respecte statutul Colegiului Medicilor din România;
e) să aplice parafa cuprinzând numele, prenumele, gradul, specialitatea şi codul pe toate actele medicale pe care le semnează.


Art. 18 - Colegiul Medicilor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. 19 - Forurile de conducere ale Colegiului Medicilor din România, la nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti, sunt: adunarea generală, consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi biroul consiliului.

Art. 20 - (1) Consiliul judeţean are un număr de membri proporţional cu numărul medicilor înscrişi în evidenta, aleşi de adunarea generală, după cum urmează:
– până la 500 medici înscrişi în registru 11 membri
– între 501 şi 1.000 medici înscrişi în registru 13 membri
– între 1.001 şi 2.000 medici înscrişi în registru 19 membri
– peste 2.000 medici înscrişi în registru 21 membri.
(2) Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucureşti este format din 23 de membri.
(3) Consiliul judeţean are un număr de 3-11 membri supleanţi, aleşi de adunarea generală.

Art. 21 - (1) Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, va alege dintre membrii săi un birou format din preşedinte, trei vicepreşedinţi şi un secretar.
(2) Funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi secretar sunt incompatibile cu:
a) funcţia corespunzătoare dintr-un sindicat profesional;
b) funcţia de director şi de director adjunct al direcţiei sanitare;
c) funcţii de conducere în structura Ministerului Sănătăţii (ministru, secretar de stat, şef de departament, director general, director general adjunct, director şi director adjunct).

Art. 22 - (1) Membrii consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, titulari şi supleanţi, se aleg pe o perioadă hotarita de adunarea generală a reprezentanţilor pe ţara a Colegiului Medicilor din România.
(2) Alegerea membrilor se va face prin vot secret, cu majoritatea simpla, prin participarea a minimum două treimi din numărul total al medicilor înscrişi. Dacă nu se va realiza proporţia de două treimi din numărul total al medicilor, la conferinţa pentru alegerea conducerii consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti, se va organiza, după doua saptamini, o alta conferinţa de alegeri, indiferent de numărul participanţilor.
(3) Membrii primului consiliu judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, titulari şi supleanţi, se aleg pe o durată de 2 ani.

Art. 23 - (1) Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, se întruneşte la convocarea preşedintelui, în şedinţe ordinare, la interval de doua luni. În mod excepţional, la solicitarea a două treimi din numărul membrilor săi, consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, poate fi convocat în şedinţe extraordinare.
(2) Deciziile consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, se adoptă cu votul a jumătate plus unu din numărul total al membrilor.

Art. 24 - (1) Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, exercita atribuţiile prevăzute de lege, data în competenţa sa, la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti, prin regulamentul de funcţionare, adoptat de adunarea generală a Colegiului Medicilor din România.
(2) În vederea exercitării atribuţiilor, consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, îşi desfăşoară activitatea în comisii, alese de adunarea generală respectiva, pe domenii de activitate sau pe specialităţi medicale, în conformitate cu regulamentul de funcţionare adoptat de adunarea generală a Colegiului Medicilor din România.

Art. 25 - Conducerea Colegiului Medicilor din România, la nivel naţional, se exercită de către:
a) adunarea generală;
b) consiliul naţional;
c) biroul executiv.

Art. 26 - (1) Adunarea generală a Colegiului Medicilor din România este alcătuită din reprezentanţii aleşi de adunarea generală din fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti, prin vot direct şi secret. Norma de reprezentare este de 1 la 100.
(2) Adunarea generală a Colegiului Medicilor din România se întruneşte anual.

Art. 27 - Adunarea generală adopta Codul de deontologie medicală şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor din România, în prezenta a cel puţin două treimi din numărul reprezentanţilor aleşi.

Art. 28 - Colegiul Medicilor din România, între sesiunile adunării generale, este condus de Consiliul Naţional.

Art. 29 - (1) Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România este alcătuit din cîte un reprezentant al fiecărui judeţ, din trei reprezentanţi ai municipiului Bucureşti şi din cîte un reprezentant al medicilor din fiecare minister care are reţea sanitară proprie. În afară de aceştia, Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România poate fi asistat, cu rol consultativ, de către un reprezentant al Academiei de Medicina, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Justiţiei.
(2) Pentru constituirea Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România este necesară prezenta a cel puţin două treimi din numărul reprezentanţilor stabiliţi la alin. (1).

Art. 30 - Deciziile Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România sunt validate prin votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor acestuia.

Art. 31 - Atribuţiile Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România sunt:
a) elaborează Codul de deontologie medicală, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor din România, în termen de 6 luni de la constituirea Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România;
b) fixează cotizatia care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare medic consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti, stabilind partea din aceasta cotizatie care trebuie virata către Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România;
c) gestionează bunurile Colegiului Medicilor din România şi poate să creeze şi sa subventioneze acţiuni interesînd profesiunea medicală, acţiuni de întrajutorare sau de sponsorizare;
d) controlează gestiunea consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, care trebuie să-l informeze cu privire la toate acţiunile financiare;
e) soluţionează, în termen de 30 de zile de la înregistrare, ca instanţa superioară, contestaţiile formulate împotriva deciziilor date de consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, în conformitate cu regulamentele proprii.

Art. 32 - În cadrul Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România funcţionează mai multe comisii al căror număr, competente, precum şi regulamentul de funcţionare sunt stabilite de către acesta.

Art. 33 - (1) Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România asigura activitatea permanenta a acestuia, în conformitate cu legea şi regulamentele proprii.
(2) Biroul executiv este alcătuit dintr-un preşedinte, trei vicepreşedinţi şi un secretar general.

Art. 34 - Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România va fi consultat de către Ministerul Sănătăţii în elaborarea programelor de sănătate şi a actelor normative.

Art. 35 - (1) Contractul de muncă al persoanei care exercită o funcţie de conducere în biroul executiv al consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor din România se suspenda, la cererea persoanei în cauza, pe perioada cît îndeplineşte funcţia respectiva, cu menţinerea locului de muncă.
(2) Persoana aflată într-o situaţie prevăzută la alin. (1) beneficiază de vechime în munca, perioada respectiva fiind astfel considerată.


Art. 36 - Prin comisia de deontologie şi prin comisiile de specialitate ale consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi ale Consiliului Naţional, Colegiul Medicilor din România judeca litigiile şi abaterile deontologice şi disciplinare ale medicilor.

Art. 37 - (1) Membrii Colegiului Medicilor din România, care încalcă jurămîntul depus, legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de medic şi nu respecta Codul de deontologie medicală, răspund disciplinar în funcţie de gravitatea abaterii şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) vot de blam;
d) suspendarea temporară, pe un interval de 6-12 luni, a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România;
e) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii pentru retragerea autorizaţiei de practica a profesiunii de medic.
(2) Sancţiunile prevăzute la lit. a)-c) se aplică de către consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru membrii lor.
(3) Sancţiunile prevăzute la lit. d) şi e) se aplică de către Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România, numai după efectuarea unei expertize de specialitate de către o comisie alcătuită din cel puţin cinci specialişti, din specialitatea persoanei în cauza, aprobată de acesta, la propunerea comisiilor de specialitate.
(4) Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică, în termen de 24 de ore, în mod obligatoriu, Ministerului Sănătăţii şi persoanei juridice cu care medicul sancţionat a încheiat contractul de muncă şi care decid, după caz, pe baza acestora, cu privire la autorizaţia de libera practica a profesiunii de medic, precum şi cu privire al contractul de muncă.
(5) Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, reprezintă prima instanţa, iar Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România, instanţa de recurs, pentru orice litigiu sau abatere comisă de medic.

Art. 38 - (1) Împotriva sancţiunilor prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. a)-c) se poate introduce contestaţie la comisia deontologica competenţa, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.
(2) Împotriva sancţiunilor prevăzute la art. 37 alin. (1) lit. d) şi e) se poate introduce contestaţie la judecătoria în raza căreia îşi desfăşoară activitatea medicul sancţionat, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.

Art. 39 - Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.

Art. 40 - După un interval de un an de la emiterea deciziei de suspendare a autorizaţiei de libera practica medicală, medicul în cauza poate cere reexaminarea deciziei. În caz de respingere, o noua cerere nu poate fi facuta decît după un an.

Art. 41 - Practicarea profesiunii de medic de către o persoană care nu are aceasta calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale.


Art. 42 - Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a pune la dispoziţia comisiilor electorale, desemnate pentru organizarea Colegiului Medicilor din România, evidenta nominală a medicilor din România, conform anexei la prezenta lege, în termen de 30 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României.

Art. 43 - (1) Până la alegerea primului consiliu judeţean al Colegiului Medicilor din România, respectiv al municipiului Bucureşti, cererile de înscriere în colegiu se depun la comisiile electorale respective, urmînd ca, în termen de 6 luni de la aceeaşi dată, Ministerul Sănătăţii sa elibereze autorizaţia de libera practica medicală.
(2) Primele alegeri vor fi organizate de comisii electorale desemnate, în care direcţiile sanitare judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe de o parte, şi filialele judeţene ale sindicatelor medicilor, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, pe de altă parte, au un număr egal de reprezentanţi. Comisiile electorale sunt alcătuite din şase membri.
(3) La nivelul tarii se va organiza o comisie electorală centrala, în care Ministerul Sănătăţii va avea trei reprezentanţi, sindicatele medicilor, în ansamblul lor, trei reprezentanţi şi ministerele cu reţea sanitară proprie cîte un reprezentant. Activitatea acestei comisii consta în validarea alegerilor judeţene şi în organizarea alegerilor pe ţara; activitatea ei încetează o dată cu constituirea legală a primei adunări generale a Colegiului Medicilor din România.

Art. 44 - Administraţia locală, prin comisiile judeţene, va asigura spaţiile corespunzătoare pentru consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, ale Colegiului Medicilor din România, cît şi pentru Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 45 - Atribuţiile Colegiului Medicilor din România nu pot fi exercitate de nici o alta asociaţie profesională medicală. Membrii Colegiul Medicilor pot face parte şi din alte asociaţii profesionale.

Art. 46 - Anexa face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 47 - Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Art. 48 - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 79 alin. (1), art. 80 şi art. 81 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, Hotărârea Guvernului nr. 220/1992 privind aprobarea principiilor de baza ale Statutului medicului din România, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 22 iunie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 26 iunie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE

București, 6 iulie 1995.
Nr. 74.

Numele şi prenumele medicului …………………………
Data naşterii ……………………………………….
Specialitatea şi gradul profesional ……………………
Titlul ştiinţific ……………………………………
Promotia ……………………………………………
Locul de muncă ………………………………………
Adresa şi numărul de telefon ………………………….